joi, 25 octombrie 2012

246. Un poem pentru dumneavoastră (Cântec de fereastră)




Cântec de fereastră

Stăteam la geam cu ploaia la fereastră
un cuc cânta, hainul, sub o coastă
iar roiul frunzelor, purtate-n vânt
hălăduiau cu dorul pe pământ.
Tu, pasămite, în cealaltă zare
îţi pieptănai tristeţea peste mare
şi vulturii din ochii tăi, sub cer
îmi sfârtecau din vise şi mister,
iar vremea arămea sub nucul frânt
norocu-mi jefuit, fără veşmânt
pe care-l trimisesem ca pe faur
să te colinde versul lui de aur.

Ce clipă! Şi-a fost dat în mintea mea
cum stam la geam, că ploaia era ea!

    (din vol. „Cântece la dairea”, 2008)

2 comentarii:

  1. Hei, minunat poem! Să mai staţi la fereastră! Se vede bine de-acolo împărăţia poeziei...
    Mi-a plăcut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Apoi, ce altceva să facă poeţii? Vorbele tale mi-au mai spus, că nu în zadar cântă poeţii, deşi, lor, li se pare că nimeni nu-i ascultă! Şi, mi-au mai sugerat şi altceva: despre acei bieţi iezişori, cărora Lupul, le aşezase la fereastră capetele rânjite pentru ca, la sosire acasă, capra să-şi vadă copilaşii bucuroşi... Totuşi este trist în lume - concluziona poetul nepereche.

    RăspundețiȘtergere