192. Un poem pentru dumneavoastră (O zi obişnuită)

O zi obisnuită …

Cumpăr de la el ziare, chibrituri, ţigări

Acolo la chioşcul din colţ

ţine în colivie un cînepar de

                                   toată frumuseţea

Îmi vorbeşte despre vecinul său:

un bătrînel ; “un Goriot în infern , domnule!“

straşnic cît de bine îl imită.

Un prosop în jurul capului;

în mîini, coada măturii. Pe lîngă corp

arătătorul şi degetul mijlociu, întinse

- are două ţevi puşca, va să zică! -

Pîş, pîş; călcătură de pisică în jurul cîneparului.

Ţine lanterna aprinsă. Semnifică noaptea.

“Ce are cu noi, domnule? Doar asta e menirea păsarii,

                                                                          să cînte!“

Ce-i curios, vecinul ţine şi el un canar,ori un sticlete

 - aflu tot de la tutungiu - îl înţeleg,

dar nu are încredere,

                       mă agaţă de reverul hainei:

“Sunt om serios, vaai!

 Mă cunoaşte doamna D.“

- nu ştiu despre ea mai nimic -

Locuieşte la mansardă

                        cîntă la clavecin

şi nu primeşte pe nimeni.

Totuşi, dimineţile o zăresc la fereastră

îngrijind florile de Condurul Doamnei

                                              mă salută.

Dacă nu mi-ar face cu ochiul

aş crede că traversez un vis,

ca sunt personajul unor întîmplări nelocuite.

Aşa însă, totul

                        intră în normal.

(Din vol. „Cu marea în suflet”, 2005)