Ieșirea din labirintul secretelor
Debutul elevei liceene Bianca Andreea Nica, cu primul volum din Glasul iubirii și al răzbunării – Prăpastia dintre noi (apărut la ed. Alchimia Cuvântului, 2023), a survenit în ultimul an de școală gimnazială, astfel că volumul al doilea Glasul iubirii și al răzbunării – Soarele strălucește a speranță (ed. Alchimia Cuvântului, 2024/ a 205 pag.) nu apare din neant, ci este rezultatul unui proces migălos continuat, iată, la doar un an după acel debut. Cartea este scrisă, mai degrabă, undeva la granița dintre real și posibil, la granița dintre imaginativ și viața reală, lăsând viața să curgă într-un cadru la limita firescului, acolo unde cu ceva har scriitoricesc ar putea avea loc și acea intruziune a supranaturalului în lumea reală. Magia, evenimentele fabuloase din viața celor câteva personaje care duc discuția spre un deznodământ gen polițist și narează evenimentele poveștii din sfera fantasy, sunt elementele comune acestor lumi imaginare și acestui gen de scriere, care presupune multă imaginație. Beneficiind de forța imaginației, poveștile gen fantasy sunt înconjurate de un mister care, mai mereu, întreține personajele în fel și fel de intrigi, miza urmărită rămânând în sfera tipologiilor umane cărora le oferă o atenție deosebită. Este un mod ingenios prin care se dă sens acțiunii și justifică fanteziile autoarei, ce țese și cititorului o poveste captivantă, punând în personajele sale pasiune, dragoste, durere și întoarcere din adolescență la copilărie. Lectura acestui al doilea volum îți oferă prilejul de a intra în labirintul secretelor de familie din viața a două surori gemene (Elisa și Isabel), cândva abandonate de mici unei mătuși dubioase. Dacă în primul volum autoarea ne prezenta o narațiune fantastică, un fel de cronică indirectă a unei familii aflate concomitent în lumea unui trecut misterios, pentru a pătrunde în lumea complicată a narațiunii de față, cititorul va trebui să se despartă de percepția unui realism-magic a realităților spațio-temporale din prima parte a narațiunii, pentru a descoperi în cea de-a doua parte a poveștii secretele și tainele tuturor personajelor participante atât în primul volum cât și cel de față.
În fapt, avem aici o poveste a cărei scriitură e mult înrudită cu tablourile cinematice, astfel încât cititorii să se poată raporta exact la tipul de personaj descris în aventura acțiunii, întrucât conține multe dialoguri scurte, cu pasaje descriptive ale unor locuri stranii și treceri rapide de la o secvență la alta, pentru a reda, în final, o narațiune din lumea fantasy, o poveste la limita bizarului și al imaginației. În acest labirint al scrierii ficționale, autoarea noastră este o ființă mult prea lirică ce-și trăiește cu intensitate acea realitate concretă, atemporală sau veșnică, țesută din și prin desfășurarea acțiunii ori neverosimilul poveștii, iar întâmplările ce par turnate într-un cadru-poveste, sunt încet-încet împinse până acolo unde deține și aura spațiilor sale imaginare.
Glasul iubirii și al răzbunării – Soarele strălucește a speranță este scris după principiul fragmentarismului, sub forma unor relatări directe ale eroilor narațiunii, mai exact, sub forma unor scenete cinematice, unde capacitatea de fabulație a autoarei iese în evidență. Cartea are trei părți distincte: 1. Lacrimi de cristal; 2. Roboți cu suflet; și 3. În pași de dans printre stele. La toate, însumând un prolog, 28 de capitole și un epilog, după principiul reconstituirii întâmplărilor palpitante la care au participat eroii cărții. După fiecare segment narativ, micuța autoare adaugă încă o scenă relatată de alt personaj, un nou capitol, care să conducă la întregirea poveștii.
Prăpastia dintre noi (primul volum) începea cu un prolog lămuritor asupra soartei celor trei copii (Elisa și Isabel, surorile gemene, împreună cu frățiorul ceva mai mare, Răzvan) care, în urma concedierii mamei și poverilor strânse de la neplata facturilor, sunt nevoiți să fie încredințați spre creștere, mătușii Matilda. Pe lângă alte personaje ce se alătură acțiunii, în scenă era introdus Asasinul fantomă, un personaj fantomatic ce pare a deține taina unor fapte vechi și complică lucrurile, dar mai apărea din pușcărie și Colin, primul iubit al Siminei (una dintre fetele Matildei) și se pare că avea în plan o dorință de răzbunare, iar lucrurile se complicau. Elisa și Ștefan porneau împreună la aflarea misterului, ca doi adevărați detectivi și în cele din urmă ajung la o femeie ciudată, Selena, care trăia într-o peșteră lugubră, undeva pe sub pământ. Cei doi aveau să afle că aceasta e opera mătușii Matilda, zis Angelina. Scenele se derulau cu rapiditate, de la emoția nunții Siminei la moartea acesteia și a lui Michael, împreună cu alți doi, Albert și Teresa. Apoi avea să urmeze dispariția Isabelei, sora geamănă a Elisei. Apărea și Giuliana (sora Siminei și fata Matildei), împușcată de un vânător și adusă pe brațe la spital de Miron. Asistăm în final la moartea Elisei? Sau Selena, care o ucide (?), e mama adevărată a Elisei?... (suspans!) De aici încep desfășurările narațiunii din volumul de față: întrucât Ștefan este înștiințat printr-un telefon că Elisa a fost înjunghiată de Selena cu un cuțit, el o duce urgent, cu mașina, la spital. Evenimentele se precipită la spital, unde Elisa se zbate între viață și moarte. Evenimentele, la spital, se precipită ca în romanele polițiste. Tot aici află (într-o discuție ciudată între două femei în pădurea din fața spitalului) că Jessy este fiica dispărută a lui Colin (dovedit acum ca Asasinul fantomă). Reapare trezită dintre morții de la morgă, Giuliana (împușcata din vol I). Cea care o aduce și o convinge să li se alăture cuplului răzbunător Colin-Savannah (împotriva Matildei), nu-i nimeni alta decât Isabel, sora dispărută a Elisei. Dar de ce împotriva Matildei? E întrebarea momentului. Acum Elisei, adusă de Ștefan în casa acestuia, i se arată o nouă cale de a ajunge la secretele Matildei printr-un nou mesaj primit de la Asasinul fantomă. De aici încolo secretele eroilor încep să iasă la iveală.
Când lecturasem prima parte a cărții, bănuiam că vom afla toate astea într-o carte viitoare. Că volumul are ceva din amprenta unui suprarealism cam în cheia „artei magice” a lui Salvador Dali (un fel de trezire din vis la coșmar). Când apare câte un personaj nou, venit să se implice în atmosfera acțiunii, când altul dispare, ca într-un joc de puzle. Sau câte ceva din esența unui mod de a nara a scriitoarei Henriette Yvonne Stahl, având în vedere numărul mare de personaje implicate în aceeași poveste și intriga dintre ele. Bianca Andreea Nica face parte dintre tinerii autori care pătrund în acest labirint al scrierii ficționale și se dovedește o ființă barocă, pe care o cred capabilă de a scrie o poveste sofisticată în stilul realismului magic, cu fantome-fantasme și întâmplări petrecute în ținuturi vechi, cu personaje reale, dar îmbrăcate în vestimentație cât mai pompoasă. În scriitură, ea este o ființă destul de lirică și își trăiește cu intensitate acea realitate concretă, atemporală sau veșnică, țesută din și prin desfășurarea acțiunii ori neverosimilul poveștii. Or, lucrurile acestea ficționale, turnate într-un roman-poveste, sunt împinse până acolo unde autoarea este stăpâna spațiilor sale imaginare. Și aceasta nu poate fi decât scena finală din casa Matildei, unde și are loc o altercație, mai ceva ca în filmele polițiste, între nocturnii vizitatori Isabel, Elisa, Ștefan, Giuliana, Colin și Savannah pe de o parte și vicleana Matilda, pe de altă parte, totul culminând cu moartea ultimei sosite. Iar scena din camera obscură unde are loc incidentul final și scoaterea la iveală a secretului din trecutul Matildei, precum și evenimentele din epilogul lămuritor, va da, până la urmă, satisfacție și cititorului.
Vocaţia de a îmbina epicul şi liricul (atât de intuitiv şi natural) nu poate să fie decât o vocaţie de truditor al scrisului, care nu vine la comandă atunci când narezi o poveste imaginară, fiindcă trebuie să ai maturitatea și claritatea mesajului cât și acea pasiune crescândă pentru a nara o realitate reconstruită pe imaginație, așa cum Bianca Andreea Nica ne-a dovedit-o în această carte. Iar ca o concluzie, ceea ce fascinează la micuța autoare Bianca Andreea Nica este capacitatea (încă de la această vârstă a adolescenței) de a varia discuția de la un personaj la celălalt și, mai mult decât atât, naturalețea cu care personajul narator preia povestea de unde rămăsese celălalt, totul fiind făcut unitar, într-un concept de metamorfozare a naratoarei care își schimbă punctul de vedere asupra desfășurării acțiunii în funcție de personajul pe care îl adaugă la statutul de narator. Fiindcă a scrie, mai cu seamă proză, e nevoie de multă viață, de multe trăiri pe toate planurile. Iar Soarele strălucește a speranță este o carte de aventuri fantasmatice cu final polițist, cititorul fiind așteptat să se pronunțe.
Tudor Cicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu