ca să fie iarnă...

 

ca să fie iarnă...

 

ca să fie iarnă, cum zicea Villon

groparul lui Hamlet a mai dat un zvon;

că pe-un câmp de țară, așa cum spun unii...

ce va fi, chiar Yorick s-a-ndoit el lumii

și de-atunci pe pânza lui Brueghel barocul

doar corbul lui Poe și-a-ncercat norocul,

suflând în ureche celui prins în transă

că-n afara lumii ar mai fi o șansă.

 

iar noi sub fereastră, când e luna sus

așteptăm ursitei vorbele nespus!

cum spunea bunicul că-n urmă cu anii

s-a rostit pe cruce: „lama sabahtani”

și poate-om surprinde din basme și mituri

pe ce străzi mai umblă fata cu chibrituri;

ca măcar odată, când cade zăpada

din viscol s-o tragă chiar Șeherezada.