Cântec sub ploaie

 

        Cântec sub ploaie

 

Stăteam la geam cu ploaia la fereastră -

un cuc cânta, hainul, sub o coastă

iar roiul frunzelor purtate-n vânt

hălăduia cu dorul pe pământ.

Tu, pasămite, în cealaltă zare

îți pieptănai tristețea peste mare

și vulturii din ochii tăi, sub cer

îmi sfârtecau din vise și mister,

iar vremea arămea sub nucul sfânt

norocu-mi jefuit, fără veșmânt

pe care-l trimisesem ca pe-un faur

să te colinde-n versul meu de aur.

Ce clipă! Mi-a fost dat prin minte, nu?

cum stam la geam, că ploaia erai tu.