să fi primit vestea la timp
spre mirarea mea
nevinovat te poate declara numai cuvintele
asta mi-ai spus deunăzi, crezând că dragostea
îmbunează sufletele oamenilor:
„trebuiesc doar folosite,
pentru a reda viața atât cât a fost”
părea o răutate tot ce ai spus
și mi-e teamă că nu o să ajung vreodată să-ți spun:
„omul nu mai este,
dar povestea lui a rămas într-o carte;
ca să înțelegi trebuie să-ți amintești tot”
de multe ori memoria ne ascunde cam totul
și asta
fiindcă mereu m-am întrebat de ce,
de ce nu-mi amintesc că am fost fericit?
și rețin doar ce spuneai:
„moartea pare o ieșire,
dar acum cred că e o plecare,
o lume care să-ți ascundă alte mistere;
așa se vor petrece lucrurile totdeauna”
printre gratii îți voi spune și eu adevărata poveste a
vieții
dar îți las să descoperi
fiecare cuvânt rostit atunci
în noaptea fără lună și fără stele
când despre tine au vorbit frunzele.
