duminică, 18 octombrie 2020

aceste cuvinte vor veni prea târziu

 

 aceste cuvinte vor veni prea târziu 

 

mai devreme sau mai târziu

aceste cuvinte ți se vor strecura înăuntru

prin fereastra deschisă;

și ele sunt un strigăt de avertizare

ca soarele coborât în spatele culmii

fără mișcare, fără gânduri pe un țărm amândoi

aveam mari speranțe,

dar am lăsat mai devreme sau mai târziu norocul

târât în volbura nopților

și mult încercat de galopul singurului căluț sălbatic

care mai aleargă în poezie.

numai impresia că-mi zboară gândul la ea

ori noaptea își cântă isprăvile

am îmbrăcat eu în cronici poveștile mele

sub aceste ramuri dezgolite de furtună.

vezi?... așa zboară cocorii

înainte de a se roti și lăsa la pământ

ca loviți de trăsnet prin plumbul iluziei.

am mândria mea că te-am născut într-o carte

și acum când e plină miriștea cîmpiei de ciulini

când aud cucul cântând în parul de la vie

sau marea e fântâna mea de năzăriri,

ca un lup flămând ridic ochii

să te văd de niciunde vâslind

în marea pe care nici pescărușii n-au reușit

cu strigătele lor în ultima noapte de dragoste

să cheme ploaia

să ridice punți de viscol și nesfârșite plecări

peste acel anotimp de întâmplări nemernice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu