Mai taie din ele, dă-le dracu‘…
Moto:
„Cei fără ochi sunt în guvern
N-au cum să vadă, acest infern”
(cântec de manea la modă)
Aşa e neamul nostru românesc, să dea vina, mereu şi mereu, pe altcineva (ca în cântecul de mai sus). Aseară am trecut pe la vecinul de la scara blocului: „-Ei, cum facem diseară cu meciul de fotbal, vecine?”- l-am întrebat, aşa, ca să mai schimbăm o vorbă. „- Ce să facem! Şi aşa stăm în faţa televizorului, să-i auzim pe cei care ne conduc, să ne spună aceleaşi tâmpenii… Noroc că mai avem câte un meci cu echipa naţională a României! Şi, musai, trebuie scrisă în calendar, şi cronica acestei zile, nu?” „-Şi, o să chefuim, măi, vecine?”– am mai aruncat, aşa, o vorbă. „- Neapărat! După ce i-am bătut pe turci, le vine rândul şi la nibelungi!”, a râs el cu poftă. Am plecat clătinând contrariat din cap, nu pentru că vecinul ar fi confundat Olanda cu Norvegia şi, ţara morilor de vânt, şi a florilor cu cea a nibelungilor, dar, mai discutasem subiectul, şi în vară, şi eu pronosticasem că Olanda ne va da o căruţă de goluri, că după ce a fost ciuca bătăilor la europene, vor deveni iarăşi zmei, jucând cu d-alde noi. Dar, mai ştii, s-ar putea ca şi vecinul să aibă dreptate. Doamne ajută! Mie nu-mi va rămâne decât să scriu cronica acestei zile, la care, cu toţii am fost martori. Aşadar, 16. oct. 2012, declarat în presă, ca „război mondial în fotbal”, partida România-Olanda începea cu un şut promiţător a lui Torje, din lovitură liberă, direct în bară. Credeam (cu toţii, nu?) că o să iasă scântei din poarta apărată de Stekelenburg. N-a fost să fie aşa. În minutul 9 e însă (1-0) pentru Olanda. Partida continuă şi, în minutul 29 avem (2-0) împotriva noastră. Mă rugam pentru salvarea noastră, la Dumnezeu , atotputernicul. Noroc cu „omul pădurii” (mucalitul cu fes pe cap) apărut deodată pe youtube, manevrat de pe google, de către fiul meu, care tot căuta „ceva” pe calculator: „- Da, da!?... Mai taie din ele, dă-le dracu’… „ - Na, că se nimereşte! zic cu glas tare. Păi, nu? Mai taie din ele, dă-le dracu… Şi, în minutul 41, Marica înscrie, şi mai taie din ele: (1-2) pentru România. Dar vine pauza şi nu avem noroc, că este deja (3-1) pentru olandezi, dintr-un penalti „a fost-nu prea a fost”. Şi, vine nenorocitul minut 86 când la o fază ambiguă, din opsai, se ridică scorul la (4-1) pentru olandezi. Mă scarpin după cap, precum Dănilă Prepeleac: „- O căruţă de goluri nu ne-au dat ei, da, de roate la căruţă, tot s-a strâns!”. Păi cum să nu te apuce jalea ca în maneaua aia: „cei fără ochi sunt în guvern/N-au cum să vadă acest infern”. Unde dracu s-a ascuns mucalitul acela cu fes pe cap şi care îi tot boscorodea poliţistului care ancheta pe marginea drumului, cazul unui superior de-al lui, prins băut la volan? Aha! A apărut iar, pe youtube, manevrat de fiul meu, supărat pe olandezii ăştia nerecunoscători că nu ne bagă în schengen . Îl aud pe mucalitul cu fes: „- Da, da, cunosc… branconaj… branconier. A fost la mine, în primăvară. L-am prins eu, la iepuri! Da, daa?... Mai taie din ele, dă-le dracu’…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu