luni, 27 ianuarie 2020

Printre rânduri, Dumnezeu


Printre rânduri, Dumnezeu

Dumnezeu de voiește, se biruiește rânduiala lumii
mi-au căzut ochii pe aceste cuvine, dar  
e o joacă de copil să fur emoții
și cu mâna la ochi să trăiești printre rânduri
acolo unde întotdeauna e Dumnezeu, dar îți
scriu de parcă am adunat la râu toate durerile într-o albie…
În crângul orașului meu
femeia are visele frânte -
când merge în cimitir ca-ntr-o poveste numai de ea știută
fiindcă dacă nu merg pe drumul bun
n-o să mai izbutesc să mă întorc pe el
stând la masa de scris poetul plânge
îngerul lui întârzie astă-seară prin cotloanele copilăriei, dar
am cunoscut o fată care scria pentru că nu știa cum e dincolo
înainte așteptam noaptea să-mi legăn oasele și să plâng,
acum te aștept spre miazănoapte și poezia o ia în față ca un far
Avraam a văzut-o plângând și a plâns cu ea
Dar ție-teamă să recunoști că am plecat cu desaga de poeme în spate.
Sunt bolnavă de cuvinte
am ajuns la capătul cuvintelor, de aici înainte ne înghite
un septembrie mut
viața asta atârnă de ceea ce nu spunem
astfel dragostea se multiplică și se amplifică
salvând o mulțime de oameni cum spune orice poveste
despre noi
Femeia care-ți vorbește despre păsări albastre
și semne de nicăieri -
ca despre un poem aprins de tăciunii furiei
ca dintr-o tipsie,
pe care ai așezat copilăria
prefăcută în chihlimbare
și într-un colț al inimii
mama atinge bulgărele rostogolit din lună
acum
să-mi spui cum mor visele, cum se duc toate ale sufletului dincolo
și plâng odată cu tine,
visez ploaia și ea îmi răspunde bătându-mi în geam
până zidul se pierde în aburul cuvintelor.
Punem punct și de la capăt împletim flori de mucegai în
bătaia ploii
poezia se scrie singură
ca în viață – primii pași sunt mai grei. Tu
ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui
am răsfoit cartea, dar cuvintele tot țâșneau se aprindeau
să mă ierți când din pozia mea va rămâne doar lampadarul
unui vis
aș fi vrut să-ți spun că te iubesc
pe strada aceea fără nume.
Dar această poveste e o parabolă
Tot ce e pe lume, a mai fost cândva.


Un comentariu: