aici sub
mesteceni...
în care îmi voi ascunde gândurile ca domnul Esenin;
cu toate cuvintele pe care nu ți le-am spus.
dar îmi e bine
când poemul se topește în mâna ta
ca zăpada
și tocmai astăzi mi-am zis să umplu acest suflet gol.
fiindcă aici pot înțelege cum toate sunt legate de stele
când îmi pun ca pe tarabă amintirile.
tu nu te speria
cineva, dincolo, ne are deja în gheara morții
ca un vultur la pândă
că așa e viața... și mai ales
eu am văzut toate astea, ca semn
în această noapte luna mi-a făcut cu mâna;
e de ajuns, spunea
să te știu prin atâtea povești imaginare,
ca nici ochiul să le culeagă
nici sufletul să le țină minte
acum, când vânătorul ascuns în acest poem
trimite spre mine săgețile.
ori pesemne teama m-a cuprins,
știind că dintre toate
doar tu vei fi rămas în depărtarea aceea
unde ploaia înfășoară aceste gânduri
în atâtea mistere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu