cântecul zăpezii
M-am pierdut pe un câmp de zăpadă
În jur năluci s-au tot perindat
„De când oamenii umblă pe lună?”
Întrebarea le-am pus, speriat.
Am mai întrebat norii în goană;
„Ori nu ești de pe-aici, ori de azi,
Cei cu bărbi ca de nea din icoană
Sunt fulgii de nea, cad peste brazi!”
Am mers pe cărări lungi, prin troiene
Cu păsări pe-un cer gri-plumbuit
Te strigam prin păduri, prin poiene...
Speram eu, să mă fi auzit.
Venea ecoul: „Hai cu noi... cu noi!”
Trista mea dragoste, n-ai răspuns
Albă pădurea, copacii toți sloi
Mă priveau ca din lună ajuns!
Și stau trist pe un câmp de zăpadă;
Voiam să-ți spun că ninge de-un veac
Ninsorile tot vin... ca-n baladă!
Fără tine nici ele n-au leac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu