dintr-un
basm de demult
am
citit undeva că ai scris un poem
c-ai
pus și într-un vers, feerică ninsoare
te-aștept
azi în balcon ca amândoi să bem
un
ceai călduț de tei, ca-n cel hotel la mare.
ții
minte cum spuneam, cum parcă am visat
că
zile-n șir a nins?... nămeți pân’ la fereastră
iar
viscolul prin horn urla neîncetat
și
corbii s-agitau pe-ntinderea albastră.
„Pari
chiar copil! spuneai. și-n mintea ta e iad
ce
năzăriri îți trec, ca-n vremuri vechi de gală
mă
tem că într-o zi vei fi un pom de brad,
crăiasa
din zăpezi va face o escală
cu
renii ei de basm. în rochii lungi de jad
și-aștepți
acel poem... scris, iată, cu migală!”
Tudor Cicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu