vineri, 21 septembrie 2012

227. La băile termale de la Mădăraş





Cineva spunea, că o călătorie, e precum expresia unei priviri aruncate peste umăr. Cum duci apoi privirea înapoi, uiţi totul. Pentru a-mi demonstra mie însumi că nu e aşa, am hotărât (în cele 8 zile de concediu care mi-au mai rămas), să fac o călătorie precum aruncarea privirii peste umăr. O călătorie undeva cât mai departe de casă. Prin vestul ţării, era cel mai nimerit. Aşa că ne-am hotărât repede. O călătorie prin ţară cu maşina. La urma urmelor, drumurile şi locurile văzute din mersul maşinii sunt ca aruncarea aceea a privirii peste umăr. Cum întorci capul să vezi şi alte locuri, le-ai şi uitat pe cele mai dinainte. O călătorie e ca o evadare în spaţiu şi timp. Spaţiul ne copleşeşte, dar nu trece prin noi ca timpul, deşi suntem parte din conturul său. Am plecat sâmbătă dimineaţa, pe 16 septembrie spre Cluj, unde sora soţiei, are pe fata cea mare, Corina, stabilită cu familia. Pe Eliza cea şturlubatică şi oricând gata să-ţi vâre sub nas toate jucăriile ei (acum depozitate în câţiva saci buni), o mai văzusem şi acum un an în urmă, la trecerea noastră către Viena. Doream să facem cunoştinţă şi cu noul născut (acum la 11 luni), Dimitri Eduard Ibanca, prâslea din povestea minunată, în toată splendoarea. Un voinic grăsuţ cu apucături de gurmand şi vesel, şi vorbăreţ (în limba piticilor) nevoie mare. În drum, am oprit în Târgu Mureş, unde lucrează o altă fată a sorei soţiei, Irina. Inginer textilist la una din fabricile din Târgu Mureş. Ne-a aşteptat la intrarea în oraş, în zona unde are închiriată o garsonieră. Irina e încă o copilă asemenea unui fluture molatec care a ieşit în poiana cu flori multicolore. Definiţia de inginer pare nepotivită cu statura ei. Mai curând i s-ar potrivi o altă definiţie, ca cea a unei stevardese, de exemplu. Ne-a primit în garsoniera ei cu o cafea mult aşteptată, după cei peste 300 km. rulaţi pe şoselele patriei. I-am dăruit cele două cărţi ale mele, editate anul acesta 2012 (Geamantanul cu vise – şi – Cu traista de basme prin lume) M-a asigurat că le va citi, deşi, i-am spus în faţă că nu prea îmi inspira încrederea că le va citi vreodată. De ce - m-ar întreba, cu siguranţă? Pentru că îmi părea prea plăpândă pentru cărţile mele „grele”! Trebuie să-mi laud operele, nu? După o noapte de şedere la Cluj, am plecat mai departe, spre Oradea. Gândul nostru a fost să vizităm ştrandul de la Mădăraş (despre care aflasem de pe internet) şi apoi să plecăm spre băile Felix. Dar, după ce am intrat în apele termale ale ştrandului de la Mădăraş (aflate la cca. 30 km de Oradea, pe drumul către Arad, mai exact, la 2 km de Salonta), am rămas aici la Mădăraş. Apele sondate la mare adâncime şi aduse prin vane şi ţevi, direct în bazin, curgerea e în continuu, fără oprire (oprirea vanelor de umplere a bazinelor ar însemna blocarea sondelor), mi-au „mirosit” mie a ceva bun pentru organism. Simţi acest lucru de îndată ce intri în bazinul de 30 m lungime şi cca. 6 m lăţime, 1,80 m. înălţimea bazinului, cu apa la temperatura de aprox. 360 C, alăturat existând şi un alt bazin rotund, cu apa la 380 C, aici însă trebuie să stai pe trepte, fiindcă adâncimea e de cca.60-70 cm. Ştrandul nu e prea cunoscut în ţară, cel mult doar prin părţile locului. N-am văzut maşini cu nr. decât de HD, BH; CJ. Se şi mirau cei de pe aici, văzând nr. wv. polo de B a maşinii (deşi am nr. de Bucureşti, eu sunt buzoian prin adopţie), cum am aflat noi de acest ştrand? După o noapte de cazare în Salonta (un orăşel vechi, ceva apropiat de Rm-Sărat), am cerut cazare aici în incinta ştrandului şi pentru restul de 5 zile, aici am rămas. Parcul îngrădit al ştrandului îţi oferă o vegetaţie diferită de pomi: brazi, pini, arţari, molizi, ulmi şi alte specii. Am găsit o vreme frumoasă. Doar joi, temperatura aerului a scăzut de la 29 grade, la 10-12, şi o ploaie măruntă, dar prelungită, cam pe tot parcursul zilei, ne-a strâns prin camere, în jurul televizorului. Când veţi hotărî o astfel de călătorie prin ţară, nu ocoliţi Mădăraşul. Apa termală e aur curat. Vibraţia lor tânguitoare ne va apăra de singurătatea şi tristeţea zilelor ce vor urma.       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu