poarta
vrând să-ți schițez portretul
am privit uneori lumea așa:
eu, cel pornit la drum să-și găsească norocul
și mereu în față,
planând ca o pasăre cernită, viața.
vei spune că sună ca o provocare
că de fapt caut lumea din tine
în încercarea de a răzbi singura poartă deschisă
a destinului
și cum n-aș fi găsit drumul
nici n-am mers mai departe;
tu știi că viața
nu-și abandonează soldații pe câmpul de luptă
și am văzut
cum a împins cineva poarta
și au intrat -
cum unul dintre ei a strigat de departe:
l-am găsit!
