Vis de iarnă
Când fiecare
mesteacăn, în iarnă
E un actor cu-n surâs mucalit...
Parcă mă văd,
chicotind prin lucarnă
Că am cheia unui vis
insolit.
Năluci cu zmei sunt
serile la focul
Unde-ncropesc povești
pentru ai mei
Cu fir de aur, vezi? - încerc norocul
Să-ți ningă printre
versuri, tot ce vrei.
Și, tot ce cântă (ăst
greier), pricepum
Și flori de lămâiță
... flori de tei.
Din leagăn, până în
noaptea de acum
Să fii a mea... și eu, povestea ei.
Așa credeam. Mă
atrăgea ninsoarea
De mă visam, ba
fân... ba, lan de grâu!
Ceva... Ceva,
m-ademenea cântarea...
Ah! Dar e vârsta,
care-mi pune frâu.
Tudor Cicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu