2. Abia sosisem și la albia Trotușului, sub umbra unui arbore, facem o poză de grup.
3. Mariana Cabel, Laura Cozma o înconjoară cu prietenie pe Ana Maria Gîbu.
4. Vorbind publicului despre poezia Anei Maria Gîbu.
5. Vedere din sală, înainte de manifestare. Fiecare cu preocupările sale. Așeptând marele Festin literar să înceapă.
Lansare de carte la Onești
Motto:
Cum adormi-n păreri de noapte
Ea,
preafrumoasa-n vis îi glăsui
“Voinicule, dorinţa mi-ai uitat-o,
Iar
drumul înapoi nu vei găsi…“
(Din: Dorința – de Tudor Cicu. Citită la Onești)
Tocmai am sosit din Onești. Manifestarea culturală
"De Ziua Internațională a Poeziei', a avut în prim plan, lansarea de
carte: Ana Maria Gîbu cu "Dintr-un vis în altul",
reprezentând cea de a șaptea carte a micuței autoare. Festinul literar s-a
ținut în sala Muzeului de Istorie din Onești, o sală tapetată cu tablouri și
gravuri. Buzoienii, prin Tudor Cicu, M.M.Macovei și doi membri ai cenaclului
ANTE PORTAS, au fost invitați pe facebook de micuța autoare de numai 16 ani,
Ana Maria Gîbu, speranța din Dorohoi. Ana Maria Gîbu a fost deosebită. La cei
16 ani, ne-a arătat celor de față că nu există bariere între generații. Când poeţii îşi
deschid inimile prin poezia lor într-o manifestare ca aceasta, rolul moderatorului
este să capteze prezența cu sufletul pe care și-l pune în palme iar
ascultătorului trebuie să i se inducă sentimentul că se află dinaintea unui
festin literar, ca cel de la o gală a Poeziei Române. Rolul acesta l-a avut
acolo, doamna Mariana Bendou care ne-a vorbit despre atmosfera incendiară a unei
asemenea manifestări care la începuturile ei, prin 2011, a avut revelația
constituirii asociației: Clubul „Expresia Ideii“, început ca pe o provocare
către cititorii urbei, cu lansări de carte și treptat-treptat Clubul s-a
dezvoltat și a devenit o mișcare culturală ce a dat până în prezent cinci Antologii
literare, a adus oameni din generații diferite, debutanți, etc. Sunt prezentați
oaspeții acestei zile: Vera Crăciun, poetă venită din Galați; Mihaela Aionesei, poeta din Târgu Secuiesc; Ioan Vasiliu,
directorul muzeului de Istorie din Onești; Gheorghe Bogza, scriitor și istoric;
Parascan Gheorghe, artist plastic de la Bacău; Petre Scutelnicu, scriitor de la
Bacău; Ana Maria Gîbu, poeta din Dorohoi (sărbătorita zilei); Mădălina Stan,
tânăra poetă din Comănești (membră a cenaclului Expresia Ideii); Tudor Cicu,
scriitor și critic literar din Buzău, sosit la Onești cu poetul Mihai M.
Macovei și doi membri ai cenaclului Ante Portas: Mariana Cabel și Laura Cozma.
În sală, printre oamenii iubitori de poezie, de toate vârstele, sunt și copii,
și elevi care și-au deschis copilăria printre cărți. Poeta Vera Crăciun aduce
un filmuleț cu prezentarea unei Antologii a poeților din Onești, prezentat
chiar în Parlamentul României. Vine cu mesajul adresat tinerilor de a avea
curajul să scrie, de a picta, a face muzică, pentru că la vârsta noastră (face
referire la generația anilor ‘50 -’60), nimeni nu ne-a încurajat. Aflăm că
dumneaei a lansat cărți și la Chișinău. Ne citește din poezia dânsei, o poezie
scrisă de Ziua Internațională a Poeziei: „Eterna poezie“ – cu un mesaj limpede,
despre cum să speri că florile de tei și poezia lor îți schimbă chipu-n feerie,
să speri că în clipele de tristețe, un vers poate alunga singurătatea și
vindeca un suflet. Citește cu emoție în glas, poemul dedicat mamei care a
plecat la ceruri, intitulat “Aproape de cer“. Mădălina Stan, tânăra din
Comănești este invitată să ne citească din creația sa. Poemul “Dacă mai sunt“,
are mult lirism în versuri și coabitează între trăirile prezente și un erotism
adolescentin. Cei mai tineri membri ai Clubului Expresia Ideii (6 copii,
vlăstare fragede și emotive foarte), încântă sala cu un colaj poetic, îmbinat
din poezia proprie și recitări din poeți clasici. Mariana Bendou, îl scuză pe
Gheorghe Stroia care din motive de sănătate nu este prezent și trebuia să
vorbească despre poezia Anei Maria Gîbu. După ce îi face o schiță a scrierilor
și tipăriturilor sale, poeta din Dorohoi e rugată să se prezinte singură.
“Cuibărită într-un vis/cochetează cu luna/până recompune/drumul spre casă“-
sunt impresiile mele după ce am ascultat-o adresându-se sălii (după niște
versuri de-ale ei, din volumul: Nu mai este un joc). Aflăm că activează deja la
două Ascociații culturale, că în timpul liber scrie proză și poezie (are deja 7
cărți), dar nu uită să fie și adolescenta ce “mută tăcerile
rănite/de ger/într/o poezie„ își face leagăn din ramuri de mâțișori și culcă în
el iubirea. Povestește cum a fost, cu dragoste, îmbrățișată de publicul și
prietenii de la Buzău, prin 2011, când a lansat aici: “Regala”. Invitați să
ia loc la prezidiu, oaspeții din Buzău devin – de-acum – ținta (ochi și urechi) a celor din sală,
urmând să răstoarne umbra incertitudinilor, a întrebărilor ce încă nu au fost
puse, în vreme ce disputa pe tărâm literar devine un „șoim” în mâna
subsemnatului. Sunt rugat de doamna Mariana Bendou să prezint publicului
Antologia de autor “11 poeți x 11 poeme”, pe care am donat-o Clubului
Expresia Ideii. Amintind, în treacăt de cei doar 11 poeți (toți membri USR) din
urbea buzoienă, atrag atenția asupra a doi poeți din antologie, decedați între
timp: Ion Stanciu care la debutul cu prima carte, în adolescență, primise
Premiul USR, apoi de Gheorghe Ene, cel care a adus textualismul în poezie,
alături de Ghe. Iova și Ghe. Crăciun. Fiindcă publicul prezent la manifestare e
curios să afle câte ceva despre cenaclul, deja cunoscut aici, Ante Portas, le
întregesc atmosfera celor știute, spunând că el funcționează de peste 6 luni,
că are pe puțin 20 de membri, toți tineri și se ține de două ori pe lună.
Câțiva membrii au deja 1-2 cărți tipărite, urmează prin grija coordonatorului
ei, poetul Teo Cabel o antologie de cenaclu și multe alte surprize. Pesemne
oamenii vor “răsăritul și apusul” (adică, totul) despre Ante
Portas, așa că le propun ca pe o ipoteză ce se va învârti în jurul ideii de
cenaclu, să citească rând pe rând cei trei aflați la dreapta mea câte un poem
de-al Anei Maria Gîbu, din Almanahul Renașterea Buzoiană (apărut și anul acesta
cu efortul personal al poetului Marin Ifrim) și câte un poem de-al lor
personal. Mihai M. Macovei citește două poeme din Almanah, Mariana Cabel un
poem din Almanah al poetei din Dorohoi, iar Laura Cozma, cu multă emoție, un
poem propriu. Sala apreciază gestul și le mulțumește cu aplauze sincere.
Moderatorul manifestării, scriitoarea Mariana Bendou știe că am câte ceva să spun despre micuța
autoare din Dorohoi. Cred că sub pașii care urcă necontenit în poezie, pentru
Ana Maria Gîbu treptele se vor înmulți la nesfîrșit, că așa cum trestia
strivită nu se va frânge și nici feștila fumegândă nu se va stinge, glasul poetic
al speranței din Dorohoi va cunoaște într-o bună zi izbânda. Că, în poezie, Ana
Maria Gîbu e vocea unei trăitoare a cotidianului, fascinată ori respinsă de
efervescența cetății, deocamdată, oscilând între irizări lirice și jocul
poetic, treptat-treptat, această voce va deveni singulară și va răzbi lacătele
cetății numită: Poezia. Transmit și un mesaj copiilor din sală: să țină
permanent la ei un bloc/notes și un pix. Să scrie tot ce simt, aud și văd,
gânduri peste gânduri, fiindcă într-o bună zi, acest pix îi va face scriitori,
așa cum un baston din ranița caporalului Napoleon, l-a făcut mareșal. Mariana
Bendou mulțumește micuței autoare pentru toate cărțile donate de ea Clubului
Expresia Ideii și citește un prozo-poem din cartea lansată azi: „De ce plâng norii”,
în care, poeta rupe metafore pentru a-și căua drumul spre inima cititorului.
Și, fiindcă nu numai talent în scris are această Ana Maria, mentorul festinului
zilei, o roagă să ne încânte cu glasul, și să ne interpretezee o piesă. Au
urmat aplauze pe drept cuvânt meritate. Directorul Ioan Vasiliu le mulțumește
tuturor, de prezență și, că au ales Muzeul de Istorie drept lăcaș al culturii.
Scriitorul Petre Scutelnicu, remarcă într-o carte scrisă împreună de Ana Maria
și George Filip din Canada, o poezie a autoarei și o felicită pentru darul de a
versifica și scrie într-o limbă curată și pe înțelesul cititorului. Festinul
literar de la Onești este încheiat de artistul plastic Parascan Gheorghe, care
ne introduce în lumea magiei picturii pe sticlă și amintirile sale prin America,
unde a fost cu tablourile sale, în diverse vernisaje. Păi, nu-i așa?, avea
dreptate M. Eliade și F.M. Dostoievski să spună că poezia și frumusețea ei va
salva lumea! Căci “Toți visăm… Așa începe. Ca într-un vis“.
Tudor
Cicu
Minunat, Tudor! Ai prezentat totul atât de frumos încât am simțit că am fost prezentă acolo. M-a bucurat dorința lor de a cunoaște atât de multe despre cenaclul nostru. Să fie într-un ceas bun!
RăspundețiȘtergereMihaela Boboc
Știau de existența voastră de pe facebook, iar numele lui TEO le era familiar, pesemne și din blogul său. Dar voiau relatări în direct. Parabola poetului închis în turnul din cetate, a avut ecou. De fapt, mesajul a fost înțeles: puterea și tăria cuvintelor din poezie e una fără granițe, mai ceva ca în tinerețe fără bătrânețe și viață fără... Restul e tăcere! (cum s-a rostit Hamlet).
RăspundețiȘtergere