câte povești
nescrise mai așteaptă
în fiecare seară la fereastra mea
o pasăre mă-ntreabă dacă te-am visat.
eu îi spun de locurile în care n-ai ajuns încă
de Anna Karenina pe un peron de gară așteptând trenul...
apoi vorbim despre poziția stelelor pe cer
despre fetița cu chibrituri
pe care am văzut-o cu o pancartă în mâini,
cerând ajutor autorului să-i arate drumul spre casa
bunicii.
cu ochii larg deschiși trag perdelele
și îi fac semn să mai vină
doamne, câte povești nescrise mai așteaptă
să-mi bată în fereastră!
să-mi spună că viscolul a-ncetat pe peronul acela
să te așezi lângă mine înainte de a pleca
să croșetezi la un goblen,
să-mi spui
că fetiței i-a făcut bunica un tort de aniversare,
că visul în care mă voi muta odată cu poziția stelelor
o să lase câte ceva din uimirile ochilor mei
și în povestea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu