Fiul risipitor
Florentinei Loredana Dalian
Sunt,
mamă, fiu risipitor
A venit,
nu-i așa, ceasul...
Gâtul meu
subțire e sub tăișul securii.
Văd:
ultima căruță cu fân,
E gata să
plece fără mine, oriunde.
Așa e,
mamă! M-am hrănit doar cu vise
Dacă m-aș
fi luptat ca un bărbat
Nu m-ar
spânzura ei ca pe-un câine.
O să mai
stăm noi de vorbă altădată?...
Nu tăia
încă vițelul cel gras.
Simt că a
venit ceasul, după cum spui
Rănile
vechi sunt ca niște vorbe ajunse din urmă.
Și tot
n-o să mă creadă străinii pe mine
Dar, mă
muncește un cuget
Amarnic
mă scurmă:
“Tată, tu ești în mine, și nu voi bea paharul…
De ce,
atunci, m-ai îndepărtat de la tine?“
Ascult;
Porunca
aceasta așteaptă în ropotul ploii:
“Un ceas n-ai fost în stare să
veghezi...”
- Sunt,
mamă, fiul risipitor!
Viața m-a
învins și n-am simțit nimic
Îmi ridic
(spui tu), glasul.
Un urlet
slab, dureros și stins în noapte,
Ca al
lupului de stepă.
Lumina
roșie a lunii, iată, se frânge
Treptat-treptat,
mamă
În ochii
tăi stinși.
Mulţumesc pentru dedicaţie! Cu întârziere, ce-i drept. Mă bucur că tema fiului risipitor v-a inspirat să scrieţi o poezie atât de frumoasă.
RăspundețiȘtergereFelicitări!!!
Florentina: ți-am preluat ideea (a celor doi de la Helis) și am procedat la fel cu o poetă de la noi... ne întâlnim pe facebook, așa e la modă. Provocarea am făcut-o eu... era ora 12 noaptea, am lansat doar o frază: ”în sufletul lui nu se petrece nimic„. Am cerut ca în maxim o oră să posteze ce a scris, eu la fel. La ora 1 noaptea amândoi postam pe facebook ce a crezut. Ce a ieșit? Voi posta joi: Poeți în oglindă.
RăspundețiȘtergere