Ergogetica: o carte pentru suflet, minte și învățătură
1. Despre speranță și lumea interioară a omului
După lectura unei astfel de cărți Ergogetica Împărăției Cerurilor (schița 1) – lucrarea maximizării
adevăratei slujiri - de Ioan Nicolae Mușat, apărută la editura Teocora/2022, nu
ai cum să nu te urmărească în „liniștea” interioară lăsată, ca efect al lecturii,
fraza sa care aduce foarte bine cu o rugăciune: „Binecuvântat ești Doamne,
învață-ne și pe noi îndreptările tale!”. De la fraza aceasta, gândul mă poartă
spre Sfânta Scriptură cu al ei cap. Geneza (32), unde Iacov, în fuga sa din
Mesopotamia spre țara Canaan, rămas
singur pe malul Iordanului, după ce și-a trecut slugile, turmele de oi și
familia numeroasă dincolo de râu, s-a luptat cu Cineva până la revărsatul zorilor. Și văzând că nu-l poate birui,
Acela s-a rugat lui Iacov să fie lăsat să plece și îi va da binecuvântarea Sa. Apoi
Acela l-a binecuvântat zicându-i: „Numele tău nu-ți va mai fi Iacov, ci te vei
chema Israel, căci te-ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai ieșit
biruitor”. Astfel Iacov l-a văzut pe Dumnezeu față în față și mântuit a fost
sufletul său. Și atunci îți pui întrebarea: oare nouă oamenilor, popoarelor
acestei lumi, ne va fi dată șansa izbăvirii și mântuirii, vreodată? Dumnezeu,
în Mare Mila Sa (spune autorul) ne-a mai dat o șansă ca prin Sfânta Scriptură
să ne arate calea zidirii acestei lumi, dar nu oricum. „La Dumnezeu găsim toate
răspunsurile” spune Ioan Nicolae Mușat. Și așa cum Iacov a visat o scară
rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer, iar acolo era Poarta
Cerurilor, autorul reîntregește scara trimisă de Dumnezeu pentru ca oamenii,
popoarele, Lumea... aflată deocamdată la o răscruce să știe încotro s-o apuce. Cartea
Ergogetica (schița 1) are 13 capitole
și fiecare capitol e o treaptă de urcat spre Poarta Cerurilor, pentru a fi
parcurs și înțeles Planul lui Dumnezeu făcut cu oamenii și totul va fi în Voia
și Planul lui Dumnezeu, chiar dacă, acum, nu știm în amănunt ce și cum. Oare ca
să-l poți investiga, nu trebuie să crezi că există? Iată de ce, simțind că
mulți dintre noi am abandonat lupta, autorul reaprinde lumina credinței
amintindu-ne că Lucrarea Tatălui continuă și astăzi, să nu ne credem părăsiți,
fiindcă El și-a luat doar fiul trădat de oameni, lângă El, spunând: „Șezi de-a
dreapta Mea până voi pune vrăjmașii Tăi așternut picioarelor tale!”. Prin
propagandă și represiune, satrapii acestei lumi (vânduți Satanei), o nouă
ideologie aduc în fața oamenilor și vor să instituie în societate și mentalul
comun o pseudo-realitate. Cunoscător al Bibliei și atent cititor al Sfintei
Scripturi, autorul vine, în această Ergogetica (viitorul model de civilizație), să ne spună: „Dacă mi s-a dat ceva
să spun, apoi chiar trebuie s-o spun și să nu țin lumina sub obroc”. Mesajul
lectorului către cititori e de a extrage din multitudinea cărților apărute,
această carte aparte și a o face cunoscută cititorilor, pentru a arăta truda
acestui autor, care treaptă cu treaptă reface scara și o ridică la Poarta
Cerurilor (ca în visul lui Iacov), pentru realizarea acestei treceri:
„intrarea oamenilor și popoarelor în Biserica lui Dumnezeu, zidindu-se astfel Ortodoxarea Lumii, Omenirii”; întrucât
(spune el) „Pâinea cea spre Ființă, nu mai este numai hrană pentru pântece ci
și pentru suflet și minte... întru salvare și mântuire”.
Din nefericire, asistăm azi la extreme căderi în ideologie ale
religiilor, dar și ale capilor bisericii, iar învățăturile Sfintei Scripturi
(presărate ca perlele, ici-colo în această lucrare șțtiințifică, unde ingineria
„nu este separată... este argumentul conducerii societății pe Calea Domnului”),
vin asupra noastră ca „o strigare și o străfulgerare pentru mai buna înțelegere
a vremurilor în care trăim, a modului în care trebuie să reînțelegem, pentru
aceste vremuri, Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim mai bine, mai eficient, mai
rodnic toți și fiecare în parte, viața, adevărul, Voia și Planul lui Dumnezeu,
într-o lume potrivnică total vieții, oamenilor...”. Pentru cei indiferenți ori
nepregătiți, vălul aruncat de acești satrapi actuali e piedică, un zid ridicat
să induce frica în oameni și să-i manipuleze cum vor. Și, subtil, autorul evocă
cele două totalitarisme care au pariat pe moartea cel puțin a Dumnezeului
creștin, comunismul și nazismul și în context intelectual (azi epoca fake-news
a teoriilor conspirației, vremuri în care realitatea este pervertită în atâtea
scenarii), pe acei manipulatori neomarxiști ce au permis încrucișări și contaminări sub
stindardul religiei civile toatalitare. Mesajul autorului cărții se îndreaptă
și spre reprezentanții Arhieriei (sfințirii)
în Biserica lui Dumnezeu „în Biserica Integrată Ortodoxă, capabilă să susțină
Casele, Curțile, Grădinile Arhieriei, cu cele Diaconale Duhovnicești ale
Regalității (conducerii) și Academiei
(învățăturii) cu ajutorul Mesei
Apostolice”. Păcatul care ne face să trăim la suprafața ființei noastre va
trebui îndepărtat de arhiereii sfințirii, iar Biserica (dincolo de cazuistica
teologico-politică), trebuie să devină expresia curajului credinței și a
asumării fără tăgadă a poruncii christice: „calea sfinților pare mai grea decât
moartea” iar schimbarea trebuie să cheme iarăși schimbare, căci „schimbarea
lumii, de la ale morții la ale vieții nu este instantanee, ci prin conlucrarea
oamenilor și popoarelor”, spune autorul. Ca oamenii să devină „oamenii” pe care
și i-a dorit Dumnezeu pe pământ, Biserica Integrată Ortodoxă (adică Civilizația Maxima) e „singura capabilă
să îl facă pe om ajutor omului și nu distrugătorul său”. În acest război al
omului contra omului, vedem cum sub ochii diavolului care se bate pe pântece,
noi omorâm planeta, n-avem o gândire corectă și o simțire morală, și firesc îți
pui întrebarea: „Oare unde mă situez?” Cum în societatea de azi informația nu
mai înseamnă neapărat cunoaștere, cine ne paralizează libertatea de a face
propriile alegeri? „Trăim într-o plasă de iluzii” se aude strigătul disperat al
autorului, militând treaptă cu treaptă spre scara către cer pentru „o
civilizație creștină autentică, Civilizația
Ortodoxă, după Legea Dragostei lui
Dumnezeu”. Ca lumea de azi să nu mai fie pecetluită prin trei cuvinte:
(criză, frică și nesiguranță), autorul descrie MODELUL arătat de Dumnezeu lui
Noe în salvarea speciilor, care încă este „o metodă de lucru științifică
aplicabilă în toate domeniile slujirii, mirene, monahice, diaconale, preoțești,
arhierești, ARHI, cu atât mai mult în domeniul învățăturii ACAD, sau al
conducerii REGA”, iar pentru asta autorul propune ca cele 333 de canoane ale
Legii Dragostei să constituie structura de credință și acțiune pentru acestea.
Iar „colaborarea MAGOG-GOG (împărăția
lumii necreștine cu împărăția creștină), pe categoriile ACAD și REGA este
esențială pentru supraviețuirea oamenilor, popoarelor și umanității”, iar
„separarea Gog de Magog nu se face cu lumină (înțelepciune) de la oameni, ci doar cu Lumina Pascală, cu Învierea
Domnului, cu Sfânta Evanghelie luminând toate ale oamenilor și popoarelor”
(scria în note explicative la o carte de imne și glose). Și așa cum Hristos
le-a spus ucenicilor săi: „Vouă vi s-a
dat să știți!”, tot astfel autorul se îndreaptă către cititori „ca să știe ce-i așteaptă”, când aleg o
cale sau alta, pentru că satrapii lumii au creionat „în amănunt” și-n zeci de
variante tipul de civilizație satanică, iar pornirea către un nou tip de
civilizație planetară este chiar imposibilă dacă omenirea nu va alege să plece
doar pe Calea Domnului. Dar din ce perspectivă trebuie să privim tot și toate
ca să ne îndreptăm viața? se întreabă autorul. Nu cumva cădem în capcană și vom
constata și această lucrare o utopie a unei societăți perfecte? Utopii au
ocupat mintea umană cu Republica lui
Platon, cu Utopia lui Thomas Morus, Noua Antlantidă a lui Bacon și până la
serialele Star Trek care introduceau
în povestea lor și tehnologia, știința... așa cum și Ioan Nicolae Mușat își
argumentează lucrarea sa cu baze moderne științifice aplicabile la Sf.
Scriptură. Autorul demontează această speculație prin reașezarea pe noi
coordonate de înțelegere a celor două forme de civilizație enunțate de Sf.
Scriptură, spunând că Procesul Marii Treceri o omului și omenirii de la moarte
la viață va avea ca finalitate drumul spre Apocalipsa Bucuriei: „Căutați mai
întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui” prin înțelegerea că totul e relativ
aici pe pământ și NUMAI la Voia și Planul lui Dumnezeu (Liturghia Oamenilor și Popoarelor), să alegem calea iertării
(un canon extrem de complex), să cerem doar ajutorul bisericii pentru a găsi
Calea Adevărului și Izbăvirii noastre așa cum o cerem prin ruga Tatăl nostru: „Căci iată, împărăția lui
Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17,21).
Apostolul Pavel, în Epistola 2 către Tesalonicieni (2, 6-7) arăta că nimeni nu
trebuie să ne amăgească și să așteptăm Cea de-a Doua Venire a Mântuitorului ca
niște neînțelepți, cu frică sau nerăbdare: „Căci taina fărădelegii a și început
să lucreze; trebuie ca numai cel care o oprește acum, să fie luat din drumul
ei”. Prin urmare un nenumit întârzietor va împiedica venirea sfârșitului (opera
răului) și pe care binele îl va învinge. Și aceste trepte ale lucrării pe Calea
Domnului ni le semnalează și autorul în cartea sa (deci: trandafira spre cer o scară), iar transmiterea lor către cititor
presupune altruism, respect, empatie, înțelepciunea cărții cărților (Biblia) și
multă încredere în cei care vor alege DOAR această cale. Așadar, la Dumnezeu
găsim toate răsăpunsurile și pentru asta trebuie să ne rugăm în Biserica Sa:
„Să nu ne lași măicuță să ne doboare Lumea!” Așadar să luăm aminte la cuvântul
Scripturii, la cuvântul rugăciunii, fiindcă doar în el se găsește ascuns
izvorul vieții.
Ceea ce lectorul și-ar fi dorit în continuare,
e de a trece de la nivelul de informație la cel de comunicare directă către
cititor, de trăire, reunind Nașterea, Botezul și primul miracol de la nunta din
Cana Galileei... până la Cina ce de Taină, ruga din Grădina Ghetsimani și
Crucificarea Mântuitorului, urmată de Înviere, convins că mergând pe urmele
semnelor Sf Scripturi, cititorul va realiza cum Cuvântul provine din energii
dumnezeiești (căci prin cuvânt a făcut el Cerul și Pământul). Dumnezeu a spus
„să fie” și a fost, întrucât cuvântul Lui este o energie creatoare, și deci,
înțelegem că trebuie să ne strângem în Biserica Lui pentru a-i duce Creația mai
departe pentru a lucra împreună, toți, după Voia și Planul Domnului, chiar dacă
nu știm în amănunt ce și cum. „Pe modelul ceresc este și noua arcă, Biserica
lui Dumnezeu pentru izbăvire și mântuire a noii Familii, Poporul lui Dumnezeu”
– concluzionează Ioan Nicolae Mușat. Că se vor trezi, sau nu se vor trezi
oamenii citind și recitind această carte, cu atât de multe ipoteze și
explicații necesare, îndemnul lectorului de carte e asemeni cu cel al tatălui
din pilda „Fiului Risipitor”, adică: „...să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a
înviat, era pierdut şi a fost găsit” (Luca 15-32).
Tudor Cicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu