poate unde eram încă tineri

 

poate unde eram încă tineri

 

ai fugit Cenușăreaso, de la balul interzis

cu Frații Grimm în rădvanul, ce trăsese sub cais...

am ținut să știu urmarea, dar un rând nu mi-ai mai scris.

ani în șir de-atunci, pe lume, ca-n Villon căzu zăpada

umbra ta-‘n focul din vatră îmi părea Șeherezada.

mi-ai fi spus: „Hoinar prin vise, ca haiducii lui Istrati

încă ești captiv în ele, privind totul ca prin gratii”

e firesc, ar spune Borges, când cu tine e Ulrica

ce haită de lupi mai poate să îți mai inducă frica?

poate unde eram tineri, primii ani într-un liceu

stam pe dig cu ochii-n valuri, priveai tu, priveam și eu.

însă nava mea din gând, nu spre insula comorii

cum știam din Stevenson, luneca pe-ntinsul mării,

unde aș fi vrut cu tine să mă las furat în toate

să ne pierdem prin Macondo, un veac de singurătate -

ca Bacovia, sub ploaie, îndurând ore în șir;

...iar noi, pozând mult prea tineri, în liceul cimitir.