rămăsese să-ți răspund

 

rămăsese să-ți răspund

 

m-ai întrebat odată ce văd când trec pădurea

și vulturi lasă cuibul de trag în gheare zări;

ce clopoțel subțire mă atrăgea de-aiurea

captiv în vârșa mării și-nfrânt de provocări!

 

țineam să vină ploaia ca să mai strâng din gânduri

să sting în pumni tăcerea de-a te lăsa să crezi

c-aveam răspuns la toate, chiar unul printre rânduri

ca un topor ce toacă și-n Cehov prin livezi.

 

și-acum mai trec cu talpa pe frunze îngropate

și-acum la câte-o scoică eu vuietul ascult

ca gresia din basme mult aruncată-n spate

paharu-acelor spaime pare băut de mult.

 

mă tem c-ai șters pădurea, e drept sunt numai zvonuri

dar nici nu știi bag seamă, ce năzăriri mă trec

marea și-acum vuiește, dar vulturii în stoluri

cu gheara-‘mi rup din carne și printre nori petrec.