2. A sosit domnul primar ing Armencea C-tin, în momentul înmânării diplomelor de excelenţă.
3. Eu - furat de nişte notiţe buclucaşe... De-ale cronicarului acestei pagini cu bla-bla-bla... şi nu prea.
Festivalul Naţional de Poezie
“Emil Botta”
(ed. II-a. Adjud. 14-15 septembrie, 2013)
2. Prima zi
(14 sept. 2013) – a doua parte. A doua
zi (15 sept. 2013) – prima parte.
Motto:
“Haideţi
deci domnilor să nu ne prefacem
că ne
iubim
uite
că deja oglinda a-nceput să ne refuze chipurile
……………………………..
huoo,
încep dintr-odată să urlu la voi
cât mă
ţine făptura
şi vă
rog în genunchi să-mi răspundeţi
la
fel!”
(Paul Spirescu)
Un festival de poezie are câteva note caracteristice, care individualizează
profund acest gen de manifestări, dar, una de evidenţiat aici, e şi pauza de
cafea unde încep să se formeze grupuleţe în jurul unei mese, iar scriitorii
între ei uşor-uşor încep să-şi dea drumul la gură spre a depăna propriile amintiri, ori să culeagă noutăţile cărate de
ceilalţi de prin cătunele lor. Despre asta, e, însă, mult de vorbit. Cititorul
obişnuit cu clişeele narative ale scriitorului său preferat ar dori, însă, să
afle cum a decurs, mai departe, Festivalul de Poezie Emil Botta, să audă ce a
mai spus, cutare ori cutărică, aşa că, vom asculta de rugămintea cititorului
nostru şi trece, din nou, la îndeletnicirea noastră cronicărească. În partea a
doua a festivalului de poezie, toţi cei prezenţi în sală au putut fi delectaţi
cu poezia unei distinse doamne, de fel, din Adjud. Apoi, scriitorul focşănean Petre
Abeaboeru (deşi nu l-am văzut înscris pe lista de invitaţi) ne vorbeşte, scurt,
despre un dicţionar al scriitorilor vrânceni. Domnul profesor univ. Gheorghe
Mustaţă (prezentat de LIS cu o întrebare firească: „Dacă a pornit în lucrarea
sa de la pictorul Doru Maximovici?”), precizează că ceea ce va prezenta „e o
abordare eseistică a mărului şi păcatului universal” că, ideea e „pe mimetism
şi alte multe idei suprarevoluţioniste”. Ne citeşte direct de pe un ecran
proiectat pe un perete (un cuvânt înainte?) din cartea sa „Mărul între
realitate şi simbol”. Identificăm, odată cu distinsul profesor, nu mai puţin de
6-7 aspecte ori ipostaze ale mărului: ca arbore al vieţii, în literatura de specialitate,
în mitul ebraic şi cel creştin, în tematica unor pictori importanţi ai vremii,
în poezie, în colinde... etc. Cu un recital al poeţilor participanţi la
„Festivalul de Poezie...”, din lirica proprie, se încheie şi prima zi a
festivalului la care, aşteptat, primarul Adjudului, ing. Armencea Constantin,
nu s-a mai ivit. Cei aprox. 22-23 de poeţi, prezenţi în sală, au trecut rând pe
rând prin faţa microfonului, citind câte două poeme reprezentative din cărţile
scoase ori viitoare. Ascultându-i, ca şi cei prezenţi la Festival, am avut
impresia că lumile fiecărui poet se construiesc atent şi coerent chiar acolo de
faţă, că elementele dicţiei şi gesticulaţiei fiecăruia, erau alese cu grijă
meticuloasă. Printre trăsăturile definitorii ale primei zile a festivalului s-a
numărat şi această originală prezentare poetică, unde oralitatea densă (uneori
prea densă) şi convingătoare a poeţilor a reprezentat oglinda veridică a unei
atmosfere culturale destinse şi de larg interes pentru cei prezenţi. Cea de a doua zi a început după orele 1030
cu prezentări de carte. Gheaţa a sfost spartă de poetul Valentin
Talpalaru şi cartea sa „Cu amurgul în lesă”. Prezentat, succint, de Paul Spirescu,
aflăm că e vorba despre o carte care-şi trage sevele din universul poetic al poeţilor
mari şi ne exemplifică citind poezia: „Sigur”. Liviu Ioan Stoiciu îl prezintă
ca pe un colaborator al radioului din Iaşi, spunând că are în mâini „un volum
de versuri absolut superb” şi ne citeşte din carte, poemul „Rodion ştie să
meargă pe ape”. Corneliu Antoniu este şi mai tranşant: despre poet relatează un
eveniment la care a participat şi el. E vorba despre o călătorie în Deltă, unde
poetul a şi scris o carte la îndemnul său. Conchide: „V. Talpalaru e un poet
care ştie să descopere lumea, pe care mulţi dintre noi n-o vedem” (?!) Poetul,
în persoană, ia cuvântul amintind unele momente din timpul scrierii ultimelor
sale cărţi. Ne citeşte (spre disperarea unora din sală) stufosul poem
„Despărţirile lui Rodion”. Nu reţin decât faptul că Rodion acesta a avut multe
despărţiri (!) şi ultimele versuri: „şerpii cuvintelor au făcut drum în calea
lui...” (ori) „pune-mi în palme un strop din cântecul ăsta...”. Să fi fost
vorba şi de câţiva stropi, nu ne-am fi supărat, mai treacă-meargă, dar eu
vedeam cum curge un fluviu al disperării pe feţele unora din sală. În sfârşit,
soseşte la Festival, distinsul primar al oraşului, tocmai în momentul
(inspirat!) al înmânării diplomelor de excelenţă. Dumnealui ia cuvântul şi
promite tuturor, că nu va opri aici ediţiile acestui „Festival de Poezie Emil
Botta...”, că va fi aproape de oamenii de cultură ai oraşului, chestii care se
spun de obicei pentru ca cineva să-şi scuze, într-un fel, lipsa fizică, ori ignoranţa
momentului ca atare. Şi le urează succese celor care l-au organizat, şi celor
care au participat. Se atribuie, în prezenţa domnului primar: premiul de
excelenţă, poetului Liviu Ioan Stoiciu, pentru „Substanţe interzise” – cartea
anului 2012; premiul de excelenţă pentru cartea „Scriitori vrânceni în
interviuri”, lui Culiţă Ioan Uşurelu şi al treilea premiu de excelenţă,
poetului Paul Spirescu. Se trece la cea de a doua prezentare de carte (prinsă
în programă): „Substanţe interzise”. O prezintă Tudor Cicu (cum scrie în programă) - adică eu, şi fac o paralelă
a evoluţiei poetului, de la volumul de debut „La Fanion”, trecând prin puntea
care le uneşte „craterul platon”, ajungând la „Substanţe interzise”, cartea
unor evocări apocaliptice, cu spaimele şi prorocirile avute de poet la anii
maturităţii şi a unor bătălii stupide cu realitatea. Marin Ifrim, vorbind
despre poezia lui Liviu Ioan Stoiciu, enumeră o listă a poeţilor preferaţi:
Ovidiu Genaru, Petre Stoica, Cezar Ivănescu, Şerban Foarţă... şi LIS –
numindu-l pe acesta din urmă, „un maratonist înăscut al poeziei ca făcând parte
din primii zece poeţi ai Poeziei actuale”. Luând cuvântul, poetul Liviu Ioan
Stoiciu crede că nu mai are rost să scrie şi cea de a cincisprezecea carte de
poezie pentru că nu mai avem cititori. „La noi s-a intrat într-o profundă criză
cu cititorii”. Şi, că - „deşi se scrie poezie de bună calitate în limba
română, din păcate nu este tradusă în alte limbi de mare circulaţie şi avem
pretenţia de a fi recunoscuţi”. E trist (încheie poetul) că în Vrancea nu se
mai întâmplă nici o manifestare literară, ci numai la Adjud. Cei din sală aud
(ca într-o apocalipsă reală) cum cad de pe postamentul de ieri al manifestărilor
culturale, oraşe precum: Focşani, Mărăşeşti, Odobeşti...
Notă: Am omis să vă spun (în prima parte a cronicii) că, noi trei, grupul de la Buzău (Marin Ifrim , Nicolae Pogonaru şi subsemnatul), datoriă unei ploi care ne-a prins pe drum, am întârziat la prima oră după deschiderea Festivalului şi n-am prins (deci, nici relatat) deschiderea Festivalului: în care, poetul Liviu Ioan Stoiciu, poetul Paul Spirescu ş.a. au prezentat materiale cu viaţa şi opera poetului Emil Botta. Şi, am mai făcut o omisiune (pentru care îmi cer scuze): din juriul enunţat al concursului de poezie, al tinerilor elevi de liceu, la Festival, a mai făcut parte şi domnul profesor, poetul şi scriitorul Adrian Botez.
(va urma)
Multumesc pentru relatare, prezenta dumneavoastra la Festivalul Emil Botta, la Adjud, ne-a onorat. Sunteti un scriitor cu greutate sufleteasca.
RăspundețiȘtergereLIS
Pe unde vine /trece/ Tudor Cicu se vede. Asta înseamnă să fii Om al Cetăţii Culturii. Adjudul nebănuit din fuga trenului, goana maşinii se umanizeză prin atari fapte, mai sus relatate. Un tot mai remarcat observator literar, acest Efendi Tudor,
RăspundețiȘtergeresalutat de Culai,
alături de toţi cei care au însufleţit Festivalul adjudean.
Iată, două voci deosebit de dragi mie: LIS şi Culai din Piatra Neamţ!
RăspundețiȘtergereDoamne!-, dacă ştiam, moldovean mă făceam. Dar cum sunt rupt din coasta tătară a unui ţinut dobrogean, musai să le duc povara ce i-au încălecat şi pe ai mei, mai departe, cum spunea şi profeţea bunicul: "Tu ai datoria să ne porţi în spate, toată viaţa!" Odată pornit a scrie, am promis să urc şi "muntele" ăsta. Sunt sigur că va exista pe lumea asta, interes, şi pentru cei care sunt demni de scrisul meu. Vă mulţumesc!
P.S. Bădie Culai: am primit invitaţia de la Focşani (la comemorarea lui Mircea Dănutz). Din păcate pe 28 sept., taman, la Constanţa - avem alegerile preşedintelui Filialei Dobrogea. Soarta, de! Dar, vă invit la lansarea cărţii mele "Niciodată parodii..." pe 1 oct. la Adjud, la Biblioteca centrală.
Punga mea e cam subţire, deocamdată. Şi mi-e teamă că, din păcate, va trebui să renunţ şi la Focşani, care-i o invitaţie pro forma.
ȘtergereAsta nu-nseamnă că n-am să vă citesc şi comenta, pe mai departe.
Norocul să vă însoţească peste tot!
Culai