Bucovina care ne doare
Tudor Cicu
Cu „Bucovina care ne doare”, ed. Muşatinii Suceava 2007 – al treilea
volum şi ultima parte - Ion Beldeanu vine în întîmpinarea cititorului dar şi al
istoricului şi criticului literar, cu o carte de însemnări literare şi note documentare,
cu dorinţa de a scrie despre Bucovina (după spusele autorului), din „mâhnirea de a accepta în continuare ruptura şi înstrăinarea”. Întrebarea
care îl frământă pe autor: „Ce se va întâmpla cu Bucovina în deceniile care
vin?”, întrebare care se simte în fiecare tabletă scrisă din această
emoţionantă carte: „e greu de răspuns”... prefigurează tot el răspunsul, însă
citindu-i însemnările care fac cuprinsul acestei necesare cărţi despre mitul
Bucovina şi frământările ei, cititorul ca şi lectorul avizat poate găsi destule
răspunsuri, iar la rându-i, cititorul va fi nevoit să-şi pună el în continuare
alte şi alte întrebări. Iata câteva teme de interes major propuse de lector:
1. De ce statutul limbii române
este ameninţat din nou în Ucraina? - „că
limba română se află în pericol, se poate vedea la orice pas”.
2. Ce s-a mai întâmplat cu mult
discutatul monument Eminescu de la Cernăuţi, de unde teama că acesta va fi
ratat precum cel al lui Ştefan cel Mare în Codrii Cosminului? Dar oare cine tulbură cel mai tare apele? -
„astfel în timp ce în România, la Galaţi, pe banii contribuabililor români se
încheiau lucrările la ridicarea monumentului lui Mazepa, hataman al
Ucrainei...etc... ”- o fi fiind respectivul mai important decât Stefan cel Mare
şi Sfânt, vorba lui Vasile Tărăţeanu?”
3. Cu ce scop s-a dorit
desfiinţarea librăriei Luceafărul,
singura librărie de carte românească din Ucraina? Şi mai nou, ce se aude despre
necesitatea înfiinţării unei universităţi multiculturale la Cernăuţi? - „dacă
îţi spui român eşti urmărit precum iepurele de vânători şi nimeni nu te mai
apără”.
4. Cine are interesul ca
singurul cimitir al militarilor români de la Cernăuţi să ajungă de izbelişte?
Mai mult de atât, chiar profanat!
5. De ce Memoriul lui Pan
Halipa, adresat preşedintelui S.U.A. a rămas surd? : „nu este nici corect, nici
acceptabil ca unii să vânture promisiuni şi explicaţii iar alţii să piardă
mereu”.
6. Simple coincidenţe, sau,
caracter dubios, dacă nu doar subversiv ce a declanşat noua Programă în limba română şi literatură
pentru clasele V-XI, sunt pur şi simplu gafe, ori fac parte din strategia
de anihilare şi lichidare a învăţamântului în limba română practicate de
autorităţile ucrainiene de la Cernăuţi?
7. Ce se mai aude cu tezaurul
României? - (vezi
tableta „Păguboşi dar mândri”), şi concluzia autorului: “viaţa merge
înainte, tot înainte până ceea ce era să fie va intra în tăcere şi uitare”.
8. De dragul NATO, România a
cedat Insula Şerpilor? - „şi Ucraina nu se va sfii să profite din plin de
neaşteptatul chilipir”, conchide
autorul.
9. Deportările familiei de
români din Nordul Bucovinei, înspre înfricoşatele ţinuturi ale Siberiei şi Kahastanului, din 12-13 iunie
1941, sunt ele asumate de poporul ucrainean?
Cititorului nu-i rămâne decât să descopere
şi singur, prin lecturarea cărţii, alte şi alte teme la fel de interesante. „Şi
este trist că guvernanţii momentului, şi chiriaşul infatuat de la Cotroceni” (aluzie la Tratatul bilateral
româno-ucrainian, dinaintea căruia te simţi abandonat), pun încă sare peste rana care sângerează un
ţinut desprins şi sfârtecat „dintre hotarele aceleiaşi patrii”, concluzionează
cu amărăciune Ion Beldeanu: „Mai explicit, situaţia actuală a Republicii
Moldova ar fi comparabilă cu cea a faimosului magar al lui Buridan, care a
murit de foame între două căpiţe de fân”. Nu-i de loc întâmplător faptul că autorul ne
vorbeşte despre începuturile fenomenului literar din acest spaţiu geografic
numit „nostalgica Bucovină”, cu primele tipărituri şi primele încercări
literare, apoi, perioada interbelică, cea prin care gruparea ICONAR s-a impus în peisajul literar
românesc; editarea ziarului Bucovina, apoi cea dintâi revista de cultură din
Bucovina, urmată de diverse reviste literare şi culturale: (ni se aminteşte de celebra antologie „Pagini de literatură română.
Bucovina,Regiunea Cernăuţi 1775-2000). Etc...
Stările prin care, scriind şi descoperind, scriitorul Ion Beldeanu care
notează cu amărăciune: „m-a încercat un sentiment difuz de mâhnire şi revoltă”, sunt
transmise asemeni unor vibraţii seismice şi cititorului. La toate acestea,
autorul are un straniu răspuns: „De ce, în definitiv, se flutură atât de
insistent tema holocaustului, când jertfele nevinovate ale românilor din
teritoriile ocupate, nimiciţi prin foame, frig şi munci silnice, copleşesc
memoria?”. Adnotăm şi noi la această interogaţie pusă retoric şi reţinem
spusele unei femei, simple, întâlnite de autor la poarta Bibliotecii Universităţii
din Cernăuţi: „Şi, mă rog, spune-mi mătăluţă, dragă domnule, România asta ce
mai vrea să ştie despre Bucovina dac-o vândut-o ucrainienilor, aşa de pomană,
printr-un tratat ruşinos, fără măcar să ne întrebe şi pe noi, că noi eram în
drept să ne hotărâm soarta?”. În drept, rămâne şi cititorul, să descopere la
lecturare, alte şi alte teme abordate cu interes de autor şi, la care să
reflecteze sau să-i pună în gardă şi pe alţii, să ia aminte. Şi nu numai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu