înainte de plecare

 

înainte de plecare

 

ai un tren la noapte, îmi spuneai

povestim ce mai e, cum mai e...

motivând vânătoarea cailor care se împușcă

dacă slavă domnului ar fi ieșit ca-n poveste;

chiar era beznă până departe

puteai să și fluieri

chiar au fost niște semne

aparent fără nicio noimă

chiar apăruse un cal

și se vedea că era un cal sălbatic.

iau un braț de coceni

scapăr chibritul și arde

calul ăsta nu e singur mi-am zis.

dar întotdeauna se întâmplă așa

să aduci ce trebuie focului,

uneltele de scris basmul în doi

sub mesteceni în poleiuri de lună,

ar fi putut să fie chiar și o pădure acolo

să arunc gresia și oglinda

că peste tot erau câmpii întregi pline de lalele

doar să întind aripi a zbor

s-ar fi putut să izbutesc.

ți-am strigat cu toată puterea mea

gândește-te cât ai de câștigat

să fi fost un căluț cu aripi, blajin ca un abur de ploaie

nu șuierul acelui tren ca la ruleta vieții,

nu doar năluca lui mi-ar fi hrănit speranțele

ci înainte de plecare

ca la o moară a risipirilor

să fi găsit și un dram de noroc.