atunci
pesemne se va întâmpla și asta
să vină cineva
să bată la ușa ta și să spună: omule,
e timpul să cazi la învoială cu destinul.
încotro vei trage acum de visele tale
n-ai să știi
și aici
odată ajuns la răscruce,
te-ai înverșunat să mergi mereu pe același drum
dar unde duce drumul nu te-ai întrebat
deși, vezi și tu
ploua în rafale
iar dincolo de orizont
focul nu mai arde veșnic
cum știai dintr-un basm.
în urmă
zmeul copilăriei a rămas agățat între sârme
și cât îți doreai
să fi săpat măcar o fântână
una singură
care să strângă apa sub cer
pentru că va veni și acel ceas
când o să spui: „întristat e sufletul meu”;
nicicând
pregătit pentru această întâlnire cu tine însuți
cel devenit o amintire
atunci
Tudor Cicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu