cântec fără ecou
să mai cred „de tine mi-o fi drag și-n rai”
cale de-o mirare, încă te mai caut
dar lucruri mai triste, cât aș fi precaut
ca-n clopot va bate, tot ce-mi propuneai.
cum cea mai frumoasă, poveste, e viața
ce zguduie-o lume oricum o privești,
ori cine-nțelege pașii tăi firești
când și-n poezie se va rupe gheața,
mă închin la stele, ca la vechi icoane
cu vântul și marea cum mereu ți-am zis
oriunde m-aș duce să-ți fiu arcă-n vis
chiar de mi-ai întinde peste tot, capcane.
înțelesuri multe, gânduri mi-au trezit
cu-ndrăzneala celor... dintre miliarde
torța unei inimi
și-n cuvânt va arde
și până la moarte drumul li-e urzit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu