fata de pe dig

 

fata de pe dig

 

mai știi? - priveam în zare la fata de pe dig

și pariam pe vise la care geam să bată

când marea numai zdrențe de spumă, ca turbată

amenința cu valul nedându-mi timp s-o strig.

 

și ne-amăgeam cu-o scoică, să tot ghicim un sens

ca multe să ne spună, dar s-a pornit să ningă...

că fulgii reușiră vederea să ne-nvingă

de-am părăsit noi țărmul și-am regretat imens.

 

cuprins și-acum de vraja imaginilor vechi

un clopot se aude în mine cum tot bate;

sau văd că-mi fuge somnul, de-un timp, noapte de noapte

și-aud pe-ale ei buze cuvintele-n urechi.

 

de n-ar fi fost ninsoarea aveam multe să-i spun...

dar m-a cuprins uitarea și m-a zidit tăcerea;

privind țintă-n tavane cu ochii nicăierea,

ori noi n-am fost acolo? - nici fata, presupun.