dansând în ploaie
„defragmentărilor”dintr-o
carte de poezie
a poetei Carmen Tania Grigore
între mine și voi, viața tot trece și trece
ce ne leagă... emoții? – dar și ele-s un fum
dragostei mi-ați tot pus ziduri din piatră prea rece
și clopote... care să te întoarcă din drum.
de-atunci cuvintele devin poeme uitate
păsări pitite pe crengi, ce se tem prin copaci
un corn sună pe deal, gândul mă-ncearcă de toate
nu mă tem de cădere, tu să zbori n-o mai faci.
și dansând în ploaie, cum poate doar în poveste
atâtea ierni peste noi doar ea, viața, a nins
presimt că norocul, de mii de ani jucând feste
doar celor falși, iubirii, focuri vii a tot stins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu