Cartea din bibliotecă *
1. „Drumuri întrerupte” – de Paulina Georgescu
Proza cu încărcătură lirică este
autentică atunci când sentimentele celui care o scrie sunt autentice și o
transmite, în scriere, și personajelor sale. Paradoxal o astfel de proză este
și nu este biografie, dar cu siguranță, între coordonatele lirice confesive și
„trăirile” ficționale ale
unei imaginații bogate, o astfel de proză este retrăire, având amprenta
oricărei povești. Scrierile ei sunt narațiuni psihologice, investigații ale
unor suflete și explorează vina, frustările și destinul ascuns în viața de
cuplu. Nuvela „Drumuri întrerupte”
(editura RAFET/2023) este din categoria acelor povești de viață ce ar fi putut
face parte din lumea fiecăruia. Nuvela oferă cititorului acel orizont al
așteptărilor cerut de elementul estetic al unei narațiuni care se respectă și e
gata să ofere o structură narativă de poveste. Eroina nuvelei își amintește, ca
dintr-o altă viață trăită, de iubirea ei nebună, cu insistența că „mâine” poate
nu-și va mai aminti nimic. Și se confesează, se confesează cu furie, pe întreg
cuprinsul nuvelei pentru a nu uita nimic, ce a fost undeva, cândva, în viața
ei. Pe ea o cheamă Maria și pe el, Grig. Dar a fost el cu adevărat omul
din viața ei? În discuția cu Val, bărbatul din finalul nuvelei, Maria își
amintește de butoaiele din Colonia La
Butoaie, uneori având impresia că a trăit acolo cu Grig al ei timp de patru
luni într-o vară pe vremea pandemiei care i-a alungat din locuința lor de la
bloc. Povestind, povestind, crede că se va salva și va afla câte ceva din taina
unei vieți paralele. „Este marea ei provocare”. Aflată la răscruce Maria
înțelege, că nu e rău, la ananghie, să ceară ajutor norocului, dar nu e de
ajuns, mai trebuie să dea și din mâini, adică să se întoarcă la timpurile
petrecute alături de Grig, acolo la butoaie, pe plaja de la Năvodari și să afle
dacă nu cumva și Grig „vine dintr-un timp paralel”, sau dintr-o altă
viață.
Aici, în Colonie, la butoaie, Maria trăiește, pendulând prin amintiri,
când în trecut, când în prezent. Ea doar în copilărie, când mergea cu văcuța la
păscut pe coclauri, era liberă. Și aici, la mare, se simte cu adevărat liberă. În nuvela psihologică „Drumuri întrerupte” accentul cade pe construcția personajului
central, Maria. Încercând să
ajungem la inconștientul personal care pare a fi o forţă sintetizatoare capabilă să intuiască interrelaţionarea dintre
conştient şi inconştient, regula cu care lucrează scriitura de față ne conduce
la opusul percepției (după Sartre) că toți indivizii sunt detestabili și nu
există cupluri perfecte. Această dominantă a scriiturii reliefează, în mod
paradoxal, o imagistică a Sinelui și vine să fixeze, în mintea cititorului, un
personaj care trăiește, inconștient, într-un scenariu psihanalitic, în care
fraza „viața nu este un loc sigur”, o va urmări pe eroina nuvelei, până la
capătul vieții. Talentul autoarei Paulina Georgescu, axat (în narare) cu precădere pe
adâncimea impresionantă şi incomensurabilă a Fiinţei Umane, de a pune ideile în
pagină (cu alte cuvinte: simțul ei epic), este remarcabil. Plecarea celor doi eroi de la mare, sosirea lor, înapoi,
în habitatul inițial, coincide cu terminarea pandemiei planificate (?) și
începerea războiului din Ucraina, dar într-o nouă versiune a cuplului în doi. Stilul acestei
scrieri este idilic și elegiac în mare parte, frazarea narării e dinadins
fracturată și întreruptă, înainte ca misterul să fie atins ori decriptat. Drumurile
făcute cu vaca la păscut din trecutul copilei, seara petrecută la bostana unui
om al satului natal, escapadele copiilor la scăldat și multe altele (întâlnite
în mai vechea scriere „Incursiune printre amintiri”), sunt scrise cu farmecul
unei penițe înmuiată în apele sufletului. În timbru pregnant autoreflexiv
autoarea aspiră spre o contopire a contrariilor despre oferta destinului și
întruneşte toate calităţile unei prozatoare care nu-şi torturează cititorul cu
alambicate construcţii literare, are mai curând, ca trăsătură, acea tendinţă
sau dorinţă de a istorisi firesc şi a puncta doar frumuseţea narării directe.
2. „Întoarcerea la simplu”- de Cosmin Șontică
Ficțiunea, alergând pe urmele
realității, are șansa să ajungă realitatea și să nască marea literatură,
fiindcă ea, deși nu se suprapune realității, oferă cheia de la lacătul
realității. Am reținut din Biblie, ca bună învățătură, că „iertarea (împreună
cu bunătatea) este privilegiul celor puternici”. Ori, cum aflăm din narațiunea Întoarcerea la simplu de Cosmin
Șontică (ed. Editgraph/2023), viața trebuie trăită înainte de a o scrie,
fiindcă „viața unui om poate avea și umbre, și lumini”, așa cum ne spune în
epilogul nuvelei sale.
Doctorul din nuvela lui Cosmin Șontică, cel care îl
însoțește în călătorie prin tărâmul dintre viață și moarte pe eroul nuvelei Întoarcerea la simplu, prin felul lui de
a liniști oamenii, de a-i sfătui, este un exemplu al Omului care iartă. Nuvela
lui Cosmin Șontică ne duce cu gândul la pilda lui Iisus de pe munte (găsită în
romanul Frații Karamazov al lui
Dostoievski), acea lecție dată ucenicilor însoțitori în fața stăpânului care-și
bătea vita de povară, fără a gândi că Marea Judecată îl va aștepta și pe el
cândva. Nuvela e chiar
experiența unui pacient aflat între viață și moarte plecat într-o călătorie
imaginară din care are să se descopere cu adevărat. Eroul ei, Ștefan
Simionescu, e un om care își face singur norocul în viață, sau cel puțin așa
credea el până își începe odiseea
vieții, cu o hemoragie nazală, în timp ce se afla la volanul mașinii, alergând
după cele necesare unui trai care să-i schimbe viața. Totul a început într-o zi
de august, când „puteai sparge un ou pe capota mașinii” pentru a-l găsi prăjit
gata. Din această întâmplare se trezește că e dus cu ambulanța la spital și
aici pare a nu înțelege îngrijorarea de pe fața soției care îl vizitează. Aici
în spital, în câteva momente, viața lui Ștefan „virase pe o stradă cu sens
unic”: având ca finalitate decizia celor din spital de a fi, urgent, operat.
Prins de spaima cu care vine năprasnica veste a operației, memoria eroului îi
reține doar o plimbare la aer curat, în afara spitalului, apoi pe un bulevard,
însoțit de doctorul misterios apărut instantaneu la căpătâiul său. Pe acest
drum are loc o serie de întâmplări ciudate, multe în contradicție cu ceea ce
știa el despre viață. În subconștient i se perindă întrebări multiple la care
caută un răspuns: „e drept ce ni se întâmplă?”, „cine a spus că viața e
dreaptă?”, „întotdeauna poate fi mai rău?” Cheia nuvelei Întoarcerea la simplu ne este dată chiar de doctorul misterios,
însoțitorul eroului nostru din acea călătorie, care îi spune lui Ștefan că doar
atunci când vom arunca de pe noi acele poveri a tot ceea ce am strâns într-o
viață, în goana după găsirea fericirii (responsabilități, prejudecăți, nevoi,
complicații, compromisuri etc), dându-le jos pentru a scăpa de ele, ne
întoarcem la viața simplă, adică la viața normală. Tehnica
povestirii în povestire pentru cititor este o adresare explicită a prozatorului
în scopul atragerii lui în poveste. Cele două planuri
îmbinate: real şi ficțiune, dacă răscolesc în cititor un amestec de imagini
privind desăvârşirea unui mesaj cu aspiraţii în iubire (pe de o parte) şi suava
inocenţă, pândită de peste tot de o spaimă mai vastă ca amurgul cioranian (pe
de altă parte), înseamnă că proza și-a atins scopul.
În nuvela de față autorul ne duce prin păduri virgine și
halucinante, câmpuri cu flori luminoase, sate sărăcăcioase despărțite de
garduri înalte de locurile în care cei bogați se lăfăiesc în de toate, prin
gări unde au loc despărțirile și cele mai frumoase jurăminte de iubire, pe
străzi străbătute de durerea unui cortegiu funerar..., toate acestea cu un
singur scop: pentru a primi lecția prețuirii celor de lângă noi, cât timp mai
sunt în viață. Nuvela
pare a fi scrisă pentru „zăbava” celor plecați în călătorii scurte, de
week-end, decurge cursiv, limbajul e nepretenţios şi înţelesul se simte
confortabil în asemenea alcătuiri. Câtă vreme lucrurile vor sta astfel,
nealterate de tulburări echilibristice, nu putem decât admira graţia scrierii
buzoianului Cosmin Șontică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu