scrisoare-ntârziată de pe front
De sus îndreaptă Domnul, ocheanul (presupun)
Spre-ntreaga omenire prinsă-ntr-un „dans” nebun.
„Ce chin să fii doar om...”, spunea un vechi tribun,
Lui Mircea Eliade, Cioran-ul bun român.
Cum Tolstoi invocase numai război și pace
De-o horă tot învârtem, aici de-un timp încoace.
În vreme ce la cobză un menestrel sadea
Balade lângă cruce, celor căzuți grăia.
Cum Doamne, nu ne-ncearcă Neculce și pe noi
C-un zaiafet ca-n cronici și lăutari de soi?
Și-acel nebun frumos, desprins din corifei
Ca mama apărându-și la sân copilul ei,
Fănuș, dansând cu lupii pe Dunărea-nghețată
Ne-a strâns din Cuțarida lui Barbu, laolaltă
La nunta mangafalei din Cana Galilei.
...Și unde din tranșee, sub arme și imperii
Trimite-această carte, bunelul, din Siberii.
Minunat, felicitări!
RăspundețiȘtergereInspirație și succes în continuare!
Numai bine! Salutări!
ȘtergereAh, ce frumoasa imbinare de literatura si viata! La cat mai multe! 😊
RăspundețiȘtergereNumai EL le știe și le vede pe toate, spunea bunica când o întrebam de unde știe atâtea povești. „De ce numai El?” - întrebam. „Multe sunt minunile Lui. Nu întreba, crede” - spunea. De o vreme, crede-mă... nu mai întreb!
ȘtergereInspirata decizie!
Ștergere