Umbra lui Poe în Corbul
„Tu Doamne, fă-mă să cred!” – rostea adânc Ionesco
Cum l-ai făcut pe Iuda, când număra arginții,
„În afara planetei...” (ca Lewis), în fiasco -
Dar ce-a urmat în lume a fost de noaptea minții.
Citiți oameni Biblia, papa se roagă zilnic
Nu micul, berea rece, slăviți mereu la picnic
Că-n Vatican, vezi fumul, ieri întărea popoare
Azi umbra Poe din „Corbul” e-atotcuprinzătoare.
Nevrednic sunt când versul ridică nebunia
Din Macbeth, Don Quijote, la Hamlet într-o dramă...
Zadarnic Porumbescu, Enescu-n „Rapsodia”
Slăveau o țară-n strune, azi alți pitici se-nhamă,
Să prindă robinetul... o mie una nopți;
De ne trezim cu toții-n acel strigăt de groază
Pus ca lozincă-n Orwell: infernu-înnobilează!
Ori Kafka în „Procesul”, destin jucat la cărți
De ne iubeau „în taină” toți paznicii la porți.
...Că Buddha de pe soclu când aducea osana
La broasca cea țestoasă, mă și vedea-n Nirvana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu