pe
atunci realitatea era alta
când
eram și eu parte dintr-un vis
bunicul privea cerul ca pe un
tărâm
în care ținea să-și pună temelia
la casă
și un pridvor de unde să
privească pe pământ
cum Dumnezeu are să trimită în
lume necazuri multe
bănuiam că acolo își va netezi cu
palma lacrimile
și pe toți lăutarii îi va cinsti
la mese întinse
și în toată zarva aia căutam să-i
ies în cale
înțelegeam într-un fel
că pe atunci realitatea era alta
când venea pe drum cu gândurile
împușcate în aripi.
poate doar eu credeam
că într-o zi mă va învăța și pe
mine zborul printre nori
chiar o rugam pe mama să mai
spună o dată tatăl nostru
să aducă în visele mele covorul
vrăjit
și povestea aceea să mă așeze
între păsările cerului
dar repede, repede, că oricum
ceva se va întâmpla
că acolo printre păsările cerului
începeau ploile.
și odată ce auzeam cum cântau
copiii pe strada mea
„avion cu motor ia-mă și pe
mine-n zbor”
credeți-mă
doar așa aveam parte și eu
de singura viață trăită în gândurile
bunicului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu