(...undeva prin Corint/Grecia)
(... dincolo de noi era marea)
( ... pe faleza mării, la Balcic)
potolește-ți mare adâncurile
„dacă ți-e dat să pieri, fără mine, ai spus -
cu această lume te-aș fi pus în arc”
o, Pip drag, râsul tău, cum doream nespus
să fi smuls uimirea Estellei în parc!
că și pentru mine, mari speranțe-s frânte
ca balena albă, ținta lui Ahab...
potolește-ți mare din adâncuri strâmte,
valul ce izbește tot ce am mai slab.
de-aceea și teama că plătesc cu vise
și-mi împing făptura ca la un festin...
prăvălind în cale-mi doar minuni promise
am să-ncing și ruguri peste-al meu destin,
rostogolind piatra să m-aud în strigăt
ca Iona-’n furtună... și suflat pe mări;
ori ca Munch, ce somnul mi l-a pus în țipăt
încercând cu cheia, porți spre noi chemări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu