ce noapte e asta...

 

ce noapte e asta...

 

ce noapte e asta, de ce pun eu scara

și-aștept de la tine să aud cam ce crezi,

când ninge de-o vreme din zori până seara

mai crezi tu frumoaso în povești cu zăpezi?

 

măcar de ar trece și troici ca-n siberii

în cântec de-armonici, sau în chiot pe drum

la trap meargă mânjii prin vaste imperii

iar tu să îmi depeni, versuri rare duium.

 

și simt cum ți-e teamă că-n vis deocamdată

sunt ca pe o plută într-o ramă sub cer

iar luna îmi ține umbra speriată

o, doamne! ca și cum, eu îi sunt temnicer.

 

la vise pun scara și aștept să-mi răspunzi

ce povești ți-ai dori din acest labirint

când te uiți de la geam și pricep că-mi ascunzi

c-ar ninge pe-afară și poveștile mint.