vine o vreme când

 

vine o vreme când

 

oglindindu-te în pânza acestui lac de visuri,

așa o să afli  și povestea acestei zile -

că nimeni nu intră aici

negăsind cheia.

cu iederă și îngrădituri de nuiele

mi-am apărat eu împărăția numită fericire;

dacă mă gândesc mai bine

le-am dat ținuturilor mele nume de împărați

și chiar i-am pus de strajă

singurei ierni duse cu tine de mână

și cu ochii roșii de plâns am revenit;

întâmpin nemurirea întins lângă lada părinților mei

unde mă așteaptă bătrânețea

unde am tras împreună fâșia graniței

ca nimeni să nu intre

nimeni să nu se poată roti nici deasupra

înainte de a fi auzit că suntem doi arbori

doi arbori cu tăcerea pe buze.

acum pe la zori soarele aici,

e gata să cadă peste noi

în vreme ce ultimele tale cuvinte

stârnite dinspre stânci cu furtuna,

ca niște lupi singuratici

vin mereu pe urmele noastre.