dar nici tu

 

dar nici tu

semnele se arată pe cer întotdeauna

înainte de a fi tras înfrânt barca goală la țărm

dar mai bine nu mă întrebi, clar

de când sunt declarat copac

nimeni nu le-a spus ursitoarelor

că într-un cuib de pasăre cântătoare m-au pus.

uneori, aștept ca pe niște clape de orgă

inima mea să nu-și oprească bătăile

și viața, iată, îmi va arăta ștreangul

numai să nu ajung până la capăt.

zicea și bunicul -

(îmi arăta groparii care săpau în cimitirele cerului)

vezi și tu... cine s-ar fi gândit la asta?

acum ai mei fac asta de o vreme

și trag clopotul cu furia zilei de mâine

ori a celor prinși în sângele pietrei

trezește-te! mi s-a spus

azi ai întâlnire cu viața

felinare se aprind pe străzi

brodîndu-și umbra pe ziduri;

eu doar uneori m-am strâns în mine,

anumite amintiri nu-mi dădeau pace.

până ce într-o zi

ai dat buzna încoace bătând ca într-o tobă

arătându-mi pe mare barca în derivă

trăgea ca pe un schelet ștreangul

„ce rost are?... ce rost are?” – spuneai

și ca sub ploaie îmi vedeai ochii

dar nici tu nu mai văzuseși lacrimi atât de mari.