sâmbătă, 8 august 2015

649. AZAPLAR, o nouă carte de Tudor Cicu

Nota: pe copertă, e fotografia surpinsă de autor cu un aparat Smena (prin 1981), cu părinții săi, la cuptorul de coacere a pâinii, din chirpici, localizat între casă și gardul dinspre uliță.

Mi-a apărut, mult așteptată de mine, cartea AZAPLAR.
 (în ordine cronologică, a XVI-a carte (după alte 2 antologii de poezie, în care am fost cuprins)

1. Despre mine:
Scriitorul Tudor Cicu s-a născut la 5 aprilie 1952, în satul Azaplar (acum, Tătaru), comuna Comana, jud. Constanţa. A urmat cursurile „Liceului Energetic” din Constanţa şi ale Facultăţii de Energetică din Bucureşti. A publicat versuri şi proză în: Tomis; Luceafărul; Ing; Opinia; Renaşterea culturală; Oglinda literară; Bucovina literară; Sud; Vitralii; Dunărea de jos; Helis; Pro Saeculum; Vatra; Absolut... etc. A debutat cu o povestire: „O felie de pepene”, în „Tomis” (1972), publicat de Mirela Roznoveanu care vedea în autor un nou Zaharia Stancu.
Este membru USR, filiala Dobrogea, din 2009.
Debut editorial cu volumul: „Cu marea în suflet”, poezii, 2005.
A mai publicat:
„Iarba de mare”, roman, 2006
„Călător prin Valea Plângerii”, povestiri, 2007
„La temelia cetăţii”, jurnal de lector, 2008
„Cântece la dairea”, poezii, 2008
„Asediul cuvintelor”, critică literară, 2010
„11 poeţi x 11 poeme”, antologie de autor, 2010
„Liviu Ioan Stoiciu – Poezia şi subteranele ei”, monografie eseu, 2011
„Geamantanul cu vise”, poezii, 2012
„Cu traista de basme prin lume”, povestiri, 2012
„Balaurul mărilor”, proză, 2013
„Niciodată parodii”, parodii, 2013
„Alergând după o himeră”, eseu. 2014
„Prieteni prin cărți”, proză memorialistică, eseu..., 2015
„Cel mai frumos cântec vine pe furiș”, versuri, 2015

Premii şi diplome:
1. Premiul I acordat de Liga Scriitorilor din Vrancea, pentru „Liviu Ioan Stoiciu – Poezia şi subteranele ei”, 2011
2. Premiul „Victor Frunză” la a V-a ediţie a Festivalului Internaţional de creaţie literară „Titel Constantinescu” pentru volumul „Cu traista de basme prin lume”. 2012
3. Premiul USR Filiala Dobrogea, pentru eseu și istorie literară, pentru anul 2011.

 A primit diplome de excelenţă de la: Asociaţia culturală „Renaşterea Buzoiană”; Primăria şi Consiliul local Râmnicu Sărat; Primăria oraşului Hârşova, Festivalul Emil Bota , Adjud etc.
Mai multe detalii pe blogul personal:www.tudorcicu.blogspot.ro.

Azaplar

Proza memorialistica
Extrase din Cuvântul înainte al lucrării:
„Viaţa unui scriitor seamănă cu căile unui labirint. Fiecare cale întortocheată din acel labirint ascunde o poveste. În memoria-labirint a unui scriitor se ascund multe poveşti. Ici-colo mai dai de câte o uşă, dinaintea căreia scriitorul îşi vâră mai întâi personajele, aşteptându-le afară, să le asculte mai apoi povestea. Multe nu se mai întorc. Se rătăcesc pe acolo şi nu mai ştiu să iasă. Atunci mă imaginez în satul meu dobrogean, Azaplar (cunoscut ca satul chinuiţilor), ca pe vremea copilăriei, în cimitirul turcesc, când cutreieram cu sfială printre crucile din piatră, ce aveau cioplite deasupra un cap acoperit cu un fel de turban. Nu toate crucile erau aşa. Pe cele cu turban le băteam cu palma peste creştet, strigând la ele: „Mă! Ieşi afară şi spune-ne cine eşti, şi care e povestea ta!” Nimeni nu ieşea din morminte, şi nu-mi rămânea decât să le imaginez poveştile, căci – nu mă îndoiam la vremea aceea – fiecare îşi avea povestea lui. Aşa cum avea povestea sa, Negip Hagi Fazâl, poetul tătar îngropat aici. Retras în colţul de lângă sobă, fie iarna sau primăvara, o tot iscodeam pe mama (avea locul ei acolo, când torcea lână la fus, cu furca-n brâu), iar de nu aflam mai multe, căutam în lectura cărţilor, să aflu o poveste care să o înlocuiască pe cea a tăcutelor turbane din cimitir. Nu-mi imaginez pe cineva care să se poată lipsi, la vârsta copilăriei, de lectura basmelor sau a poveştilor. Eu am înţeles că nu poţi fi copil cu adevărat decât în căsuţa în care te-ai născut, în mijlocul alor tăi. „A fi sau a nu fi!”, aceasta-i întrebarea. Întrebarea decisivă a lui Shakespeare. Ce fiori să-ţi dea cutremurătoarea frază, atunci când luciul sabiei nu-ţi dă de înţeles şi în care sânge se va oglindi?
[...] Homer nu cutezase a pune aripi oamenilor, precum zburau zeii, de pe pământ, înapoi în Olimp. Kafka, aşijderea. În schimb, inventase uşa interzisă. Adusese o cântare omului, aşa cum nu cunoscuse nici Iason când adusese din zări lâna de aur. „Numai cântările sunt nepieritoare în veac” – scria Ovidiu, în „Dragostea Corinei”. În „Caietul de vise” (cap. 17, din „Un om norocos” a lui Octavian Paler), autorul se pomeneşte că, povestind viaţa sa unui necunoscut, acesta îi spune la un moment de tăcere: „Povesteşte mai departe… altfel vei muri”. Să se fi gândit la Şeherezada? Dincolo de uşa interzisă, auzim povestea celui fără niciun drum de întoarcere, poveste pe care eu n-am mai apucat-o (ca trăitor al satului meu) până la capăt…, căci soarta mi-a hărăzit alte căi pe care să mă pierd în lumea largă. Întoarcerea mea în satul copilăriei e tocmai calea pe care va trebui să o străbat prin acest labirint, pentru a mă înfăţişa cititorilor cu povestea scrisă.
Tudor Cicu

Despre carte:
 „Cartea AZAPLAR, putea fi scrisă asemeni unui roman despre copilărie, intitulat chiar „Copilăria”, de Maxim Gorki. Deși i-am sugerat să-și unească în „ceva” unitar (un roman) povestirile sale, autorul a preferat să o rescrie sub forma unor povestiri separate, cu amintiri începând de pe la vîrsta de doi ani, până la adolescența petrecută pe vremea liceului și a primelor iubiri. Cartea conține 260 de pag. și 55 de povestiri. Trăirile autorului (din amintiri) se împletesc cu ale localnicilor din satul natal: tătari, turci și români neaoși, mulți proveniți din alte zone după împroprietărirea avută după cel de al doilea război mondial. Autorul narează, firesc, ca de la fața locului, despre atmosfera unui sat dobrogean, altfel decât o făcea Istrati, Fănuș Neagu ori Sadoveanu și de ce nu, Zaharia Stancu ori Ștefan Bănulescu. Seamănă mai curând cu un Marin Preda născut pe meleaguri dobrogene. Are și umorul humuleșteanului Ion Creangă, dar și tragismul lui Istrati ori realismul lui Preda. Una peste alta, e Tudor Cicu din celelalte cărți scrise până în prezent. Un nou Gogol (deși pretențios spus) al câmpiei de la sudul Dobrogei, cu farmecul a fiecăruia din cei mai sus amintiți. Citiți-l și vă veți convinge”.

A consemnat: Tudor Mihai (cel despre care Tudor Cicu o face, memorialistic, în „Prieteni prin cărți”, la pag. 401.     

7 comentarii:

  1. Stimate Poet și prieten TC, mă bucur din toată inima la apariția acestei cărți pe care singur mărturisești că ai așteptat-o cu multă nerăbdare. Ce nume ciudat, deși nu este decît numele unui sat turcesc-tătăresc din Dobrogea ! Am încercat să-l citesc în fel și chip, am bănuit a fi vorba despre o anagramă. Totuși un nume sonor, cu 3 de a întrînsul. Un nume frumos, de fapt. Nu mă mir nicicum că ne dăruiești o carte de amintiri din copilărie, fiind vorba despre fascinația ce vine dinspre edenul fiecăruia dintre noi, spre care sufletul tânjește neîncetat, ca printr-un reflex de alipire la minunea începutului... Uneori aș crede că nici nu avem altceva de povestit semenilor noștri decât amintirile vrăjite ale copilăriei-adolescenței. Și mai cred că (în cazul absurd că nimeni nu s-ar arăta dispus să ni le citescă), noi tot le-am scrie, ca pentru a le menține încă o vreme înainte de a se cufunda în uitarea strictă. Nu mă îndoiesc, cunoscându-ți ardoarea rememorărilor, că este o carte minunată. Dacă am reușit eu, plecat din Cioburciu la 4 ani și 3 luni să-mi amintesc atâtea despre satul natal, încât unora le vor fi părut simple născociri ficționale, de conjunctură, cu atât mai mult îmi doresc să am sub priviri rememorările Domniei tale. Felicitări, sincere urări de succes! Cu mare drag, Ion Lazu

    RăspundețiȘtergere
  2. Atenție, am trimis aseară, prin email, comentariul ce nu mi se primește aici. Lazu

    RăspundețiȘtergere
  3. A sosit pe alte căi.nebănuite nouă, la comentarii în așteptare. Mulțumesc coane Ionu, pentru aceste gânduri. O veți primi curând.

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari ! domnule Tudor Cicu pentru cartea "AZAPLAR". Astept cu interes sa intru in posesia unui exemplar ! Va scrie Buran, un tatar din Constanta cu care v-ati intalnit pe meleagurile satului Azaplar, azi Tataru.

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari ! Domnule Tudor Cicu pentru noua dvs. carte "AZAPLAR". Astept cu nerabdare sa intru in posesia cartii. Va scrie Buran, un tatar cu care v-ati intalnit pe meleagurile satului Azaplar, azi Tataru. Si multe succese in continuare

    RăspundețiȘtergere
  6. Satul a fost înființat de ostașii otomani: azap înseamnă șerb. Azaplar se traduce „cei care locuiesc în satul cu acest nume, azapii ( Eminescu scrie asabii) este forma de plural, azap-azaolar, iar forma azaplilar = locuitorii ei, dar, pronunția populară se rezumă la forma:azaplar. Dl.Cicu, eu, Guner Akmolla, mai aștept cartea dv pentru monografia mea...

    RăspundețiȘtergere
  7. Știu de unde vine cuvântul: Și Eminescu l-a folosit! Azap-ii erau grade de ieniceri în armata otomană, unii care s-au stabilit în Dobrogea, au format și satul nostru AZAPLAR. Sunt multe interpretări ale azap-ilor! Cartea, am vrut să i-o dau lui Mitchievici Angelo, dar nu l-am găsit la Universitate... La Medgidia, am dat 5 cărți donație și acolo m-am întâlnit cu Șecure Kelam (prin Asan Neugis) - i-am dat o carte cu dedicație pentru dvs. Căutați-o pe Șecure (pensionară.fostă profesoară de franceză la Medgidia) prin Neugis car era de față... i-am dat cartea pentru dumneavoastră.

    RăspundețiȘtergere