sâmbătă, 21 mai 2022

când eu visam cuvinte...

 

1. Cu fiul meu la Cernica... la pădure!

2. Cu fratele meu mai mic la serbarea verii „plaiul șoimului” de la Mănăstirea Rătești.

când eu visam cuvinte...

 

de unde-aceste spaime, știi tu cine le scoate? -

că n-am băut cucuta impusă lui Socrate

pentru-a-nțelege lumea și-a te pătrunde-n ea

și-n „la țigănci”, ea viața, prins într-un joc te-ar vrea;

ori în liceu cu-o fată, la mare, pe faleză

vieți paralele, Plutarh... mergând pân’ la geneză.

deși ca Topîrceanu îmi tot căram valiza

sub valul ce-și împinge spre țărmuri doar baliza,

de a rămas nepusă și-acum o întrebare:

pe care față-a Lunii m-ai fi zărit tu oare,

când eu visam cuvinte, ca Hemingway numai lei

și ochii pe pendulul... uitatului Galilei?

și chiar mă-ntreb ca Gogol, cum poate fi în viață,

dintr-o manta, ea soarta, pe mulți să-i scoată-n față,

să-i poarte ca Mateiu în birja lui cu crai

și-n zaiafet, Fănuș chiar, să-i ducă până-n rai.

...frumoși nebuni (cu toții) ai marilor orașe

cu plosca ce te-‘mbie, la mesele nuntașe.

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu