spune-mi...
sub un plop am urmărit noi umbra vulturului pe cer
atunci m-am apropiat eu de marginile
lumii
și am simțit tristețe
și toate gândurile mele s-au strâns
la streașina ochilor tăi
ca sub o cădere de pietre
dar m-am ghemuit sub frunza din palma ta
ca puii de rândunică în cuib
să-ți ascult povestea.
„eu visez noaptea, mi-ai spus
uite, aici vorbesc eu cu păsările
și mă rog ca rugăciunea să ajungă ca
ploaia pe pământ
prelung îmi bate
ca un clopot inima în seara asta;
spune-mi doar că mi-ai găsit cuvintele
într-o carte
că la capătul ei mă aștepți
precum o apă care să mă atragă în adânc.
sau spune-mi orice
că poeții s-au lăudat cu un vis,
ori cu un pod care să treacă prin
gândurile noastre...
că pentru tine ridicarea acestui pod e
însăși viața
și atunci am să tac
mă așez
fac focul
și îmi las să zboare imaginația
ca într-un tablou de Goya
privind în urma ta cum ai să-ți porți
pașii
în acest poem ca și umbra acelui vultur.
