acum pot înțelege
aici sub mesteceni poți scrie versuri
să-ți ascunzi gândurile ca domnul Esenin
și cuvintele pe care nu mi le-ai spus,
dar îmi e bine, zici tu
când poemul se topește în mâna ta
ca zăpada
cum spunea și Ania în livada lui Cehov
chiar lui Trofimov:
„Haidem la râu. Acolo e bine!”
uite, îmi pun ca pe tarabă amintirile
tu nu te speria
eu am văzut toate astea, mă crezi?
fiindcă în această noapte luna mi-a făcut cu mâna
ca Aniei în actul al doilea.
oare nu e de ajuns
să te știu prin atâtea povești imaginare,
ca nici ochiul să le culeagă,
nici sufletul să le țină minte
ori pentru o așa vindecare nu e nevoie de ierburi
și pesemne și teama m-a cuprins
că doar tu ai rămas în depărtarea aceea
unde ploaia înfășoară aceste gânduri
din bezna în care îmi aleg cuvintele
ca să-ți răspund.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu