434. Un poem pentru dumneavoastră (Intermezzo de toamnă)

Intermezzo de toamnă

                                   Tudor Cicu
1.

Toamna se coace tutunul. Aici,

Lunca e ca o rusoaică despuiată de port!

(aşa-mi striga Esenin trecând)

Cu sănii, cu cai, cu fete, cu tot.

Acum,

Nici a lui Esenin armonică nu-i...

Stoluri de păsări,

Stoluri zboară dinaintea săniilor lui.

Zboară...

Şi moartea le-nşfacă hapsână cu-o gheară.

2.

Ehei! Ehei!... Armonica spărgea zările-n dungi.

...Să nu plângi, repetam.

Să nu plângi!

Fiindcă întreg cântecul era numai pentru ea.

Şi crede-mă - cam avea...

Avea un glas tremurat ca de balalaică

Şi armonică grea.  

Mă feream de sănii pe-atunci.

Mă feream să întreb: unde-i tot cară

Pe toţi dorul de-acasă,

De nu mai încap în pielea lor de diavoliţe!

Şi asta, seară de seară.

3.

Toamna se coace tutunul, aici, bunicule!

Şi lunca e ca o rusoaică, e ca tot ce-ţi doreşti...

Numai lasă-mă cu zarea, toată, dinainte,

să-l mai văd trecând pe blondul Serghei

în sănii trase de caii săi arăpeşti.

Aici,

Pe ambele turnuri de pază ciupeşte din corzi

Şi cântă cineva în chilia din cimitir, undeva

Ori vântul se tânguie-n ţarnă?

Nu-i blues-ul!

Acel blues al trenurilor ce căra,

Tot căra spre apus oamenii. Ca

Pe vite-ntr-o toamnă.

4.

Când de-o veşnicie, n-ai mai auzit aşa ceva,

Nu te mira, cititorule!

Aşa ţi se pare. Doar aşa: bunicul îmi va fi spus...

Câte ceva... Dar mult mai târziu - de reţin

Numai ţărâna stropită cu vin.

Deocamdată acolo în cimitir

Împărţim câte o cană şi o strachină

Morţilor, de pomană!

5.

Nu-mi iau ochii însă de la groparii acoperiţi

Cu lopeţi de zăpadă,

Nici de la cuşmele lor.

Dar nici de la moarte, şi ea o umbră pe cruce

Care-şi mai dezmorţeşte o gheară

Pe dopul sticlei cu vin

Şi-mi face cu ochiul: dansează, dansează,

Dansează copile!

Şi tu colea o ţâră,

Mult mai ai ori puţin.

6.

Cuvintele fac însă din mine ce vor.

Mă uit la bunicul, dar lui ce e drept,

Îi jucau în ochi farurile acelor trenuri ale morţii.

Roţile... roţile lor,  scrâşnind pe osii...

Pierdute în noapte,

I se înfipseră-n piept.

Ehei! Ehei!?.. Şi armonica-i pierdută în zarea

Celui rămas în urma trenurilor în pustiu,

Celor plecaţi într-o noapte,

Atât de târziu.

7.

Şi crede-mă! Cititorule... Nu-i

Nu-i bluesul cântat tutunului când se coace

Pe câmp. Nici a lui Esenin armonică nu-i...

Stoluri de păsări,

Stoluri zboară dinaintea săniilor lui.

Zboară... tot zboară!

Iar moartea le-nşfacă hapsână cu-o gheară 

       (din volumul: "Geamantanul cu vise" - 2012)