Necunoscuta – un roman aflat sub
vraja misterului, dar și sub imperiul rațiunii
Premiul
pentru proză pe anul 2018 al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din
România, a fost conferit în anul cărții care tocmai s-a încheiat, prozatorului,
poetului, eseistului, Tudor Cicu, pentru romanul „Enigmatica”, editura Editgrapf, 2018. Un premiu meritoriu pentru
cunoscutul literat care își reconfirmă calitatea de prozator, printr-un nou
roman de buzunar cel puțin la fel de bine construit și interesant ca
precedentul, Necunoscuta, tipărit la aceeași editură buzoiană Editgraf, cu
un cuvânt escortă semnat de scriitoarea Diana Dobrița Bîlea și, pe copertă,
prelucrarea tabloului pictorului Alexandru Tănase, „Femeia cu umbrelă”, imagine
în consonanță cu povestirea romanului de factură postmodernă, acesta îmbinând
în mod salutar formele literaturii de
consum ale romanului de aventuri cu cel polițist. Astfel, în narațiunea din
romanul în discuție se intersectează universul plăsmuit, lumea reală a
instanței epice și intertextul, într-un mariaj epic romanțios, plin de mister
și întâmplări imprevizibile. „Nu știm cât e ficțiune în cartea Necunoscuta
a lui Tudor Cicu, dar un lucru e cert: tema omului fără soartă, plecând de la
tema nenorocului, este tratată în mod excepțional.” (Diana Dobrița Bîlea)
Zugrăvind
realitatea atât analitic, cât şi sugestiv, Tudor Cicu reconstituie secvențial
şi deliberat enigmatic, trecutul unora dintre actanți: Iriana, Nikos, deveniți
păpușile unui destin nedrept. Romancierul a ales ca spațiu de desfășurare al povestirii,
una dintre cele mai exotice țări europene, Grecia, al cărui areal geografic și
cultural ofertant, face posibilă desfășurarea acțiunii, susținând totodată
mirajul și misterul narațiunii. Și pentru a induce cât mai mult cititorului
senzația de parte activă a romanului, scriitorul va face descrieri aproape
lirice ale meleagurilor Elene, dar și trimiteri la date și fapte istorice, cum
este cazul luptei de la Thermopile, unde Leonidas cu 300 de spartani şi 700 de
greci a rezistat unui milion şi jumătate de persani sau al „cavaleriei și
sulițașilor lui Alexandru Macedon” care au zdrobit armata grecilor din cetatea
Teba, în anul 338 î. Cr., acestea fiind doar două exemple din multitudinea
existentă în carte.
Romanul
Necunoscuta
este complex, aflat sub vraja misterului, dar și sub imperiul rațiunii, având
ca fond o combinație de teme: suferința, dragostea, fericirea și nefericirea,
dar și moartea, războiul, singurătatea. Autorul îmbină în mod salutar trăsăturile
romanului de dragoste, cu cel social și psihologic. Tudor Cicu, după cum a
dovedit și în „Fata cu smochine”, „Copil din flori” şi „Enigmatica”, este un cunoscător al
resorturilor sufletului feminin și masculin deopotrivă, dar și un rafinat
povestitor care, asemenea unui mag, întrepătrunde cele trei planuri într-o proză
modernă din care nu lipsesc influențele homerice.
Strălucirea
romanului vine atât din descrierile admirabile ale peisajelor Eladei: „Rulam
mașina de-a lungul coastelor golfului Mulian, care ne oferea o priveliște
încântătoare. La dreapta zăream porturi micuțe, cu nave acostate la dane și,
din când în când, printre arbuștii de pe marginea șoselei, plajele localnice.
La stânga se înălțau munții Greciei, semeți, golași, numai piatră și iar
piatră”, p. 91; cât și din măiestria cu care Tudor Cicu își creionează
personajele: „Atunci apăru pe scări, dinspre dormitoarele de la etaj, Iriana.
Văzută de aproape, fata avea de ce să-mi stârnească admirația și curiozitatea.
Rochia albastră-violet, de culoarea liliacului. Strânsă bine pe trup, îi scotea
în evidență formele de copilă ștrengară, desprinsă ca din tablourile lui
Tonitza al nostru. Ochii mari și negri, cosițele arămii revărsate pe umeri,
săndăluțele elegante peste ciorăpeii albi trei sferturi din picioare, se
armonizau cu rochia, întregind imaginea copilei ce nu putea fi împiedicată de
privirile din jur să viseze la chipul unei nimfe, cu o luciditate prematură cum
fac copiii ori adolescenții seducători.”, p. 33.
În Necunoscuta,
naratorul este chiar personajul principal întrupat în poetul Vlad Mateescu care,
plecat într-o vacanță inedită în Grecia și având drept locuință casa unui bun
prieten, fost coleg de facultate, Ahileas, va fi atras de candoarea, dar și de tristețea,
unei tinere grecoaice, Iriana, tânără care locuia în vecinătatea locuinței sale
de călătorie, la doamna Oteea, cea care o înfiase pe când avea doar șase ani.
Pornirile spre izolare ale misterioasei Iriana, replierea în sine, lipsa
dorinţei de comunicare, veneau dintr-un sentiment de iubire de necontrolat
pentru tânărul grec Nikos. Acesta, în urmă cu un timp, plecase cu o navă din portul
Pireu, nu înainte să-i promită fetei „în genunchi” că se va întoarce. „Povestea
lor romantică, dintr-un câmp înflorit, s-a transformat într-un deșert al
promisiunilor. A devenit tragica iubire a unei fete nebune”, ajunsă să fie
tratată de doctorul Mazuris. Atras de misterul poveștii, dar și revoltat de
suferința fetei, Vlad Mateescu decide să dezlege ițele acestui destin, având ca
punct de plecare „o jumătate de monedă de alamă de două drahme, cu chipul lui
Karaiskakis pe ea”. De aici începe aventura. Romanul se transformă într-unul
polițist, suspansul crește, secvențele acțiunii se succed cu mai mare
repeziciune. În același timp, romanul în discuție are și influențe basmice, nu
doar prin misterul care îl însoțește, ci prin impregnarea narațiunii cu vise
prin care cititorul va afla firul invizibil al adevărului. Vlad Mateescu în
călătoria spre originile Irianei, va face o incursiune nu doar în trecutul
familiei acesteia, dar și în adâncul fetei, al sentimentelor, emoțiilor,
amintirilor ei, implicarea lui fiind directă și altruistă, sentimentele sale
față de ființa frumoasă și chinuită de nurii unei iubiri devastatoare, venind,
mai degrabă, din sindromul salvatorului, decât al unui eventual îndrăgostit.
Marea calitate a
romancierului Tudor Cicu este de a imprima o viziune atât rațională cât și
romantică, emoțională, asupra acțiunii romanului Necunoscuta, cum
constatăm din sfatul dat de Mazuris lui Vlad, „Ai grijă, prietene, să nu rămâi
prea mult între planul real şi cel imaginar!”, combinație autentică și
cuceritoare. Maniera lirică, învăluitoare, dar și logică, în care este scris
romanul, face din lectura acestuia una savuroasă și perspicace. Cititorul își
va pune adesea întrebări, va căuta răspunsuri, își va imagina scene, totul pe
structura emoției pe care doar (ne)cunoscuta dragoste o poate produce. Iriana
este în același timp o nălucire dar și o prezență vie, iar Vlad Mateescu este
căutătorul iubirii din el însuși, al acelui sentiment care, oricât de
necunoscut pare, atunci când îl găsești, devine întregul
sinelui tău, te înalță și împlinește deopotrivă.
Mihaela
Meravei
17.02.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu