Gâlceava
aducătoare de moarte *
După ce citeşti o carte – spunea cândva un
amic – musai să ai şi îndoieli. Adică, e ceva de cartea asta, sau nu? Fiindcă
(se trăgea şi o concluzie, în discuţia aia), omul lipsit de îndoieli e tot atât
de departe de lumină ca întunericul şi desprinderea lui de pământ, iar zborul,
pe care ar trebui să i-l dea povestea tocmai încheiată, nu s-ar mai produce.
Nimic nu se mai leagă în capul tău şi rămâi pentru totdeauna pulverizat în
univers.
Cărțile scrise de Petre Rotaru-Colți sunt un depozitar sau mai corect
spus o arhivă vie de istorii ale oamenilor din acel sat de munte numit Muscelul
Cărămănești, arhivă în care, cu o plăcere nedisimulată, a tot strâns informații
după informații, poveste după poveste, despre cei care au trăit, au însemnat
ceva în acel sat de munte și nu mai sunt. Iar dacă realitatea imediată nu-i dă
subiecte care să-l facă să se așeze la masa de scris, intervine ficțiunea,
îmbracă într-o nouă realitate cele strânse în memorie și iată-l din nou pe
Petre Rotaru-Colți plecând la drum cu o nouă carte despre cei din jurul nostru,
pe care de cele mai multe ori îi ignorăm, îi evităm sau credem că nu au nimic
de spus, ori de lăsat celor de după noi. O astfel de situare în viața autorului
o constituie și romanul „Mortul e de vină” (ed. Ștef, 2022),
cel mai recent volum al lui Petre Rotaru-Colți (o
carte de proză constituită din „firimituri” de proză: schiţe, impresii,
evocări, eseu şi alte întâmplări sub forma unor pilde), cuprinzând o
serie de texte strânse în jurul unui învățător al satului de munte, texte ce ne
dezvăluie o mulțime de detalii biografice ale eroului nostru. Nu cantitatea de
realitate îl definește pe eroul acestui roman, ci perspectiva asupra dramei ce
se profilează la amurgul vieții acestuia. Cu alte cuvinte, cam ce se petrece cu
omul în esența ființării sale, dincolo de împrejurări ce nu păreau a conduce la
niște destine nemiloase cu bieții oameni aflați sub vremuri tulburi.
Învățătorul David, eroul cărții, are de înfruntat atât securitatea și dictatura
comunistă, cât și mizeria umană a unor semeni de-ai lui. Îi urmărim viața, când
frumoasă, când grea și nemeritată, ca să nu uităm spiritul unei generații care
a fost. Modul direct, cursiv al narațiunii te face să participi și tu ca
cititor la aceste drame individuale ale personajelor, de parcă ar fi niște
cunoștințe de-ale tale. Petre Rotaru scrie dintr-o plăcere, o mare plăcere
enunțată chiar de el; mai întâi existând o plăcere a cititului și apoi una a
scrisului. Scriind, spune el, îți prelungești viața în felul acesta, sau poate
din frica de moarte. Amintirile din copilărie, cu care își îmbracă el textele,
sunt amintiri frumoase pentru că și copilăria, în general, este frumoasă. Cum
timpul trece și este neîndurător cu fiecare, scriind poți să modelezi anumite
lucruri, anumite trăiri, după bunul plac, găsind în cititor interlocutorul
ideal cu care ți-ar plăcea să schimbi idei de dragul învățăturilor ce se
desprind de aici. Romanul cuprinde o serie de amintiri, istorii și divagări pe
teme precum lumea, vorba, moartea, lectura cărților etc. Moartea ca temă de
cercetare și prezență în literatură a fost multiprezentă, aproape un tabu, dar
moartea neanunțată în viața oamenilor, visul și visarea, raportul dintre
imaginar și realitate, constituie în acest roman legături subterane, pe stranii
coincidențe, ori pe sugestii și frânturi de sens în destinele lor. Și nu e
vorba aici, doar de personaje și de întâmplări fictive, ci de oamenii obișnuiți
ai unui sat de munte, oameni reali despre care autorul ne-a tot amintit în „povestirile de seară”, prin alte cărți.
Iată ce ne mărturisește, despre scrierea acestei cărți (într-un succint cuvânt
înainte), însuși autorul: „Nu există lucru mai urât ca moartea, la propriu și
la figurat. Nu ne împrumută cu nimic, însă vine la scadență să ia ce avem mai
de preț, viața! Lăsând la o parte soarta, toți oamenii își neglijează cel mai
de preț bun cu care se nasc, sănătatea. De aici ideea că dacă ai un beteșug
trebuie să mergi la doctori sau prin babe să te repari. Dacă nu faci asta și
mori ești de vină, letmotiv pentru titlul acestui roman”. Ce a însemnat pentru
învățătorul David faptul că s-a însurat cu Ileana, fata unor deținători de
pământ și categorisiți de regimul comunist venit la putere, drept bogătași, cât
și gâlceava avută cu vecinul lui, Biorbe Drăgoi, pentru niște gâște care îi
făceau, prin gălăgia lor, viața un calvar?, iată întrebări pe care le puteți
afla citind cartea. Împotrivirea și zbaterea personajelor din carte, împotriva
morții, ori a găsi oarece câștig de către unele ființe meschine, în relația cu
semenii lor, din această conjunctură, povestea lui David nu-i decât un joc de-a
viața și moartea. Findcă Moartea prin metafora morţii, prin hiperbola morţii, prin parabola
morţii, moartea însă se opune şi cere să joace pokerul vieţii ei, jocul pe care
ştie că îl va câştiga, fiind ultima care va rămâne la masa de joc.
Rostul acestor bucăţi de proză, care dau
contur romanului, e să pună rotiţa în mişcare şi să atragă
atenţia şi altora.
Pornind de la o cugetare freudiană a visului
şi delirului care se nasc din astfel de refulări, omul chiar se naşte îngrădit
şi îşi trăieşte continuu zădărnicia unei aspiraţii către viaţă, o viaţă fără
griji, ori reprezintă
chiar comunicarea neîngrădită cu semenii, sau
uitarea de moarte.
„Mortul e de vină” nu-i, în fond, decât o
călătorie ludică ca o mişcare permanentă spre ceva în care nu se întâmplă nimic
în afara acestei deplasări, poate, doar o pândă, o pândă continuă, încordată,
răbdătoare,
până într-o zi când moartea ne va arăta un căpeţel de
lumânare ce stă gata să se stingă şi ţi-l va arăta, şi-ţi va spune că e al tău.
Şi nu vei putea face nimic să-i stopezi stingerea, chiar dacă te-ai numi Ivan
Turbincă. Fiindcă nici Moartea chinuită de moarte de năstruşnicul Ivan Turbincă
al nostru, nu poate schimba cursul şi orânduielile lumii.
Vă
recomand să citiţi toate aceste istorisiri ale cărții, fiindcă nu-i așa? –
„trăim vremuri grele, copiii nu-și ascultă părinții și orice prost crede că
poate să scrie o carte” (Cicero).
Tudor
Cicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu