nu căutați prea departe

 

nu căutați prea departe

 

„imaginați-vă că sunteți păsări în căutare de cuib

și aceasta să fie o uimire care să țină un veac.

dacă zburați, să nu zburați prea aproape de valuri

să nu vă udați aripile în disputa cu marea”

așa grăia bunicul, vorbind ca din cărți

doar că el plecase în lumea de dincolo

pentru un alt început de lume

bănuiam cum visase toate astea, precum Ghilgameș

în vatra zeului cu păr de aur

sub ochii stinși ai lui Enkidu

și lăsase în urma lui o poveste de dragoste;

nimeni nu credea că s-ar fi dus

cu veacul lui de singurătate în spinare

până în Valea Lunii, acolo unde

nimeni nu plânge aproape niciodată.

căutam pe hartă trecătoarea Ronceavaux

se spunea că și Roland sunase acolo din cornul de fildeș

unde nici pentru Aude, iubita lui de acasă

n-a mai răsărit niciodată luna.

sub cerul spre care suia acel sunet de corn

ne consumam fricile, așteptând să auzim povestea

„să nu căutați prea departe,

fără Dumnezeu e mereu noapte” spunea bunicul

pare o stupizenie, dar aruncam și noi oglinda

în acele mări amăgitoare unde cădeau stelele

„eu văd – strigam, tu vezi?”

ori, care zeu va veni să-mi pună mâna pe frunte

știam

va pune la loc și luna, și soarele pe cer.