după ce tata își scrisese scrisoarea

 

după ce tata își scrisese scrisoarea

 

ultima scrisoare de pe front a tatei

(îi scria mamei pe genunchi)

„aici nimic nu seamănă cu o poveste...

îți scriu agățat de pulpana unui mâine

înainte să înnebunim cu toții”

pentru el, asta însemna să aibă noroc

și pesemne se închina ca Robert Jordan

(din Pentru cine bat clopotele)

printre brazi. dacă Maria n-o să fie niciodată a lui.

după ce o citea, mama își făcea semnul crucii

„mă mai iubește? vorbea cu mușcata din fereastră;

Doamne, m-o fi auzit?”

mă îndoiam că Iisus nu a auzit de noi

și mă furișam în curte, cu gândurile mele.

vrând să atrag atenția, mamei

făceam să zornăie pe roată lanțul de la fântână

așa se furișase, spuneam, Mașenka a lui Nabokov

împreună cu cele două fete șterse, prietenele ei

tocmai când spusese: „iată un soare micuț!”

după aia, pesemne au venit în picaj

păsările lui Hitchcock

ciugulind cam tot ce mai rămăsese în tranșee

după ce tata își scrisese scrisoarea.