mai erai și tu în vis
cum de mult n-am dat prin sat
ne mai știi? - m-au întrebat,
acei salcâmi de la poartă
uitați până și de soartă.
c-aseară-n fântână luna
îmi făcea cu ochiu-ntruna
o vreme-am crezut de nu,
că-mi făceai cu mâna tu
cât am stat pe lespezi, gândul
m-a muncit clipe de-a rândul.
și-atunci dorul într-o clipă
le-a dat viselor aripă
mă vedeam la noi în casă
cu toți ai mei strânși la masă
și la geam priveam de numa’
duzii cum făceau cu mâna.
câinii lătrau pe afară...
stele lăcrimau cu ceară,
anii mei aduși de spate
strânși pe file într-o carte.
mai erai și tu în vis
ce frumoasă ești! - mi-am zis.
toate să le fi visat,
că n-am dat de mult prin sat?
și-abia când eram în prag
dulcele amar pribeag
mi-a șoptit luat cu veste
că toate-s doar în poveste.
