mai erai și tu în vis

 

mai erai și tu în vis

 

cum de mult n-am dat prin sat

ne mai știi? - m-au întrebat,

acei salcâmi de la poartă

uitați până și de soartă.

 

c-aseară-n fântână luna

îmi făcea cu ochiu-ntruna

o vreme-am crezut de nu,

că-mi făceai cu mâna tu

 

cât am stat pe lespezi, gândul

m-a muncit clipe de-a rândul.

și-atunci dorul într-o clipă

le-a dat viselor aripă

 

mă vedeam la noi în casă

cu toți ai mei strânși la masă

și la geam priveam de numa’

duzii cum făceau cu mâna.

 

câinii lătrau pe afară...

stele lăcrimau cu ceară,

anii mei aduși de spate

strânși pe file într-o carte.

 

mai erai și tu în vis

ce frumoasă ești! - mi-am zis.

toate să le fi visat,

că n-am dat de mult prin sat?

 

și-abia când eram în prag

dulcele amar pribeag

mi-a șoptit luat cu veste

că toate-s doar în poveste.