cântec de lume... *
cu un patos liric ți-am cântat norocul
ca vântul ce-aleargă toamna prin ciulini
și un suflet zdrențe, pârjolit la focul
unde da târcoale luna sub arini.
și cum într-un chiot, iele cu duiumul
mă trezeau din vise într-un lan de maci,
de-ai fi spus o vorbă, pricepeam că drumul
în calești de aur cu mine-ai să faci.
cum n-ai să scos o vorbă, ochii-mi tot brodează
norilor în turme pretinse ninsori...
și-am să las căluții de cum se-nserează
ca în vis s-alerge... cu noi până-n zori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu