cum par că erau
scrise
În seara asta sigur, mai ți-aș deschide poarta
Cu iarba-acelor fiare aflată dintr-un basm,
Ce mi-l dădeai drept cheia când îmi ghiceai tu soarta
De-ai tras peste noi cerul cu-atât entuziasm.
Dar cum să intru simplu ca într-un vis oricare
Și sub oglinda lunii să-mi pun dorințe-n gând,
Nu-i ca și cum aș cere, imens un pod pe mare
Să facă legătura spre suflete oricând?
Acum singurătății îi cer să-mi poarte pașii
Într-un palton subțire pe nuștiu care străzi,
Ca-ntr-un tablou de Repin, ce-și zugrăvea plutașii
Visând că trag la frânghii bogatele lor prăzi.
La fel pesemne-s scrise mai toate-n lestul vieții
Cum spune și povestea, toate-s vânări de vânt
Și ssingur printre rime, cum fac mai toți poeții
Cu ochii la pendulă... până m-aș da înfrânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu