vorbeau ursitoarele

 

vorbeau ursitoarele

 

acele cuvinte, sigur mi-au fost spuse

și mie la naștere:

când îți vei scrie poemul

o beznă se va lăsa, un vânt va urla

cum ai să poți îndura, tocmai tu, urgia frigului,

mi s-a spus.

primii pași sunt însă, cei care te pun la încercare

și dacă n-ai găsit drumul cel bun

nu vei găsi nici calea de întoarcere.

(vorbeau ursitoarele):

iată, cel venit se zbate la ușă

până când se va auzi și cântecul cocoșilor în depărtare

abia atunci înțeleseseră ai mei

cum e să te zorești ca să cioplești piatra

să-i faci un chip

dar urma vulturului pe cer n-ai să poți

nici măcar pune într-un poem.

aici fiecare rămâne singur cu Dumnezeu

și totul atârnă de puterea cu care te rogi;

căci lumea e ca focul

te arde

cum insiști să o descoși.